Războiul politic şi mahalagioaicele cu haştag

În toiul acestei lupte politice demente, am avut surpriza să văd cum anumite doamne din lista de prieteni de pe Facebook au început să folosească stupefiant de lejer cuvinte precum: ţoapă, panaramă, curvă, mitocană, cretină (la adresa altor femei) precum şi bou, împuţit, animal, maimuţă, cocalar (la adresa unor bărbaţi).

Cuvântul jigodie s-a dovedit a fi ambisex.

Înainte vreme, privindu-le pe în treacăt chipurile pe ecranul calculatorului, le apreciam pe cele devenite acum postace focoase ca fiind nişte doamne educate, elevate, pe care n-ai îndrăzni să le atingi nici cu o floare, mai ales acum, când e în toi mişcarea me too.

Să vedeţi ipocrizie.

Din vreme în vreme, câte una dintre aceste doamne simte nevoia să acopere metodologic vizibilul derapaj afirmând că numai cu asemenea cuvinte pot fi puşi la punct persoane precum „fierea”, „dracnea” sau „drăncilă„

Aşadar, derapajul este, chipurile, unul controlat.

Dar dacă e necontrolat, autentic, spontan, caracteristic, în străfundurile obscure ale fiinţei, pentru cele pe care le credeam doamnele mele ?

În acest caz, dacă până acum acceptam că femeia este o enigmă, de acum înainte voi fi mai atent. Poate că unele femei nu sunt deloc enigmatice, poate că sunt de-a dreptul ţaţe, bucuroase că „dracnea” şi „fierea” le oferă prilejul să îşi arate, fără constrângeri şi sub pretextul polemicii, adevărata natură de mahalagioaice de modă nouă.

Zic de modă nouă fiindcă mahalagioaicele lui Caragiale sau, mai de curând, ale lui Breban, sunt nişte îngeri pe lângă doamnele pornite la războiul politic.

Cum se petrece această alchimie inversă prin care o distinsă devine o întinsă, vorba lui Păstorel, să nu mă întrebaţi că nu pricep.

Gheorghe Smeoreanu

Tweet

• Prev
• Next

Tweet