Se vorbeste tot mai des despre labilitatea psihica a liderului liberal Emilian Frincu. De curind, aflind ca tinarul Bogdan Pistol are de gind sa candideze pentru presedintia filialei, Frincu a luat foc si a rostit, la o conferinta de presa, tot felul de aberatii care, privite cu un ochi atent, pot demonstra ca omul are nevoie de sprijin de specialitate. De altminteri, un colaborator apropiat al acestuia se plingea deunazi ca senatorul e atit de slabit psihologic, incit numai un bobirnac sa ii dai ca se si prabuseste.Nu ne-ar interesa atit de mult soarta lui Frincu daca PNL nu ar reprezenta, in Vilcea, ca si in intreaga tara, opozitia fara de care democratia nu functioneaza. Cu un Frincu suferind, sufera insesi viata politica vilceana. Asa stind lucrurile poate ca un Buican, un Bogdan Pistol, un Ion Nicolae, un Ion Popescu ar trebui sa se gindeasca sa il menajeze pe surmenatul lor sef si sa ii sugereze ca, cu alegeri sau fara alegeri, sa treaca pe linie moarta. Acese rinduri nu se doresc in nici un caz a fi un pamflet. Pur si simplu modul exaltat si dezlinat in care Emilian Frincu isi joaca roul de senator si de lider PNL dauneaza atmosferei din politica zonei, macar fiindca se creeaza impresia ca in politica totul este sa gesticulezi, sa urli, sa acuzi.Totusi, trebuie spus ca Frincu nu a fost astfel. O vreme, a muncit mult, a dorit sa se afirme promovind initiative parlamentare utile, numai ca fondul sau ciudat sin punct de vedere psihologic i-a jucat feste si l-a impins intr-o zona o ranchiunei, a resentimentelor, a delirului de persecutie.Vorba lui Eminescu, dar pe bune: „Ah ! organele-s sfarmate si maestrul e nebun !”A