Interviul dat de P.S. Calinic saptaminalului „Jurnal de Arges” nu este neaparat eretic. Poate ca am exagerat si eu afirmind acest lucru, dar am facut-o socat de anumite afirmatii cel putin bizare. Mai corect ar fi fost sa spun ca episcopul de Arges nu e un eretic, fiindca ereticii s-au chinuit mult si s-au jertfit pe sine pentru aflarea adevarului, chiar daca fara folos, cel putin din punctul de vedere al dogmei. Calinic nu e , asadar, eretic, el e un play boy al artodoxiei, adica isi arata populatiei un mod de viata si de gindire monden, socant, sfidator. El se plimba cu ATV-ul, devine locvace in prezenta femeilor, e tiranic cu supusii cind este asistenta de fata, se imbraca cochet, se parfumeaza.Nu m-as mira ca acest om sa joace, ori cel putin sa fi jucat carti pe sume mari, cel putin asa il simt, un iubitor ar jocurilor riscante. Cind e vorba sa dea un interviu, el cauta sa aglomereze citate si sa gaseasca formulari de salon care sa atraga atentia asupra propriei inteligente speculative. Asa a ajuns episcopul Calinic sa afirme ca nu e de acord cu Dumnezeu in ceea ce priveste izgonirea din Rai, el fiind mai milos. In sine, afirmatia e interesanta nu cine stie ce gaselnita, dar, oricum, inedita numai ca episcopul nu e Cioran, e, totusi, ori ar trebui sa fie un pastrator al canoanelor si al Sfintei Traditii. Vi-l inchipuiti oare pe apostolul Pavel afirmind ca nu e de acord cu Domnul in vreo problema, cit de mica, sau vi-l inchipuiti pe sfintul Vasile cel Mare sustinind, chiar in gluma, ingroparea mortilor in picioare ? Desigur ca nu, doar Calinic de la Arges poate face asemenea afirmatii pentru care duhovnicul sau, nu stiu care o fi acela, ar trebui sa ii recomande sa consulte un medic.Se pune problema daca, in Saptamina Mare, e firesc sa critici un episcop, daca nu cumva acest lucur ar fi o blasfemie. Dati-mi voie sa cred ca din moment ce episcopul a spus ce a spus in postul Pastelui, replica nu se cuvenea sa intirzie. Daca, in loc de rugaciune, smerenie si afirmarea traditiei, episcopul locului numit Arges vorbeste despre dezacordurile sale cu Dumnezeu si ingroparea mortilor ca la pagini (exista triburi care isi ingroapa mortii in picioare, au existat altele care ii suiau in copaci) atunci si ziaristul trebuie sa puna, fara intirziere, lucrurile la punct. Fiindca Invierea Domnului trebuie sa gaseasca Argesul fara speculatii dogmatice, fara interviuri cool, fara dansuri din buric din partea episcopului.