Aşadar şi prin urmare, aflăm cu oarecare întârziere că Nea Nae, fost arbitru de fotbal, a ajuns preşedintele unei societăţi culturale şi literare.
Nu văd care e problema.
Există semeni ai noştri care, din multiple motive, cele sexuale fiind dominante, îşi compensează neputinţa prin asumarea unor roluri şi unor statute pe tărâmul culturii.
Mai simplu: aceşti oameni vor să fie scriitori şi preşedinţi de societăţi culturale.
Parcă văd că mă întrebaţi de ce unii vor asta, iar alţii nu, din totalitatea celor impotenţi.
Pentru a-ţi compensa frustrările prin asumarea unor roluri culturale trebuie să fii incult. E condiţia sine qua non.
Doar aşa poţi confunda pe a fi cu a părea, esenţa cu aparenţa.
Şi cu asta, am cam terminat discuţia despre Nea Nae Dinescu, quasi singularis, preşedinte la nu ştiu ce şmecherie scriitoricească şi culturală.
Ba, chiar văd ceva bun în chestiunea asta şi anume faptul că printre noi trăieşte Monsieur Jourdain.
Nu ştie Nea Nae Dinescu Arbitrul cine e acest Monsieur ?
Nu face nimic, nici Jourdain nu ştia că e Jourdain, ca să zic aşa. Tocmai în asta constă farmecul.
Nu e puţin lucru ca, mergând pe stradă, să te întâlneşti cu un personaj al lui Moliere în carne şi oase. Alţii ar da sute de euro să li se întâmple, câtă vreme pentru vâlceni e moca.
Totul este să-i facem puţină reclamă lui Nea Nae. Să vedem cum ar suna:
“Vino la Vâlcea, unde poţi să vezi, pe viu, precum şi să-l pipăi, un scriitor fără cărţi scrise, un om de cultură fără cărţi citite, un poliglot fără limbi străine vorbite,un doctor în ştiinţe fără nicio ştiinţă !”
Intrarea ?
Să zicem, 100 de euro, cu chitanţă, pentru străini.
Taiată de Primărie la intrarea în oraş.
Bani buni.
Garantez că merge, scoteţi-l pe Nea Nae pe Calea lui Traian.
Lasă un răspuns