Aici s-a ajuns, să le fie frică oamenilor să intre în Primărie.

Unii spun că trec pe celălalt trotuar, alții că evită să mai meargă pe strada respectivă.

Înauntru, fantoma agitată psihic și motor a primarului penal.

E omul care și-a pus singur masca de fier și, din când în când, urlă de neputință.

Când iese în oraș, fiindcă nu mai suportă durerea stigmatului,  gravidele duc mâna la ochi, mamele își întorc copiii cu spatele, cei care găsesc un loc se refugiază înăuntru.

E fantoma de la Primărie.

Bolborosește despre minunata apocalipsă a marilor sale proiecte.

Vrea să sculpteze dealurile din jur și să scrie pe cerul orașului că el e Mesia Edilitară.

Îi consideră pe toți vinovați, iar pe sine se crede născut din spuma cinestei și corectitudinii.

În clipele de singurătate își cheamă moartea la apel.

Și la recurs.

Iar moartea nu vine, vin doar termenele și avocații diavolului.

Fie-vă milă, cetățeni,  de Fantoma Primăriei.

Cândva, a fost și ea om.