Omul de afaceri piteştean Gigi Axinte îmi spunea că Dan Donoiu, de la “Ziarul de Argeş”, l-a determinat să semneze un contract de deratizare cu o firmă a lui. Donoiu a dat cu puţină apă chioară, de nu a murit nicio muscă, a încasat banii şi se consideră, dacă îl întreabă cineva, căpătuit. La fel a deratizat şi un sediu de partid şi sediile altor instituţii.
La „Ziarul de Valcea”, aşadar în juudeţul vecin, se întâmplă lucruri la fel de ciudate. Ce am citit azi în „Viaţa Vâlcii” mi se pare neverosimil:
”Cine credeti ca imparte dreptatea in Valcea intr-o fituica construita cu atacuri la persoane si alte magarii de genul acesta? Un escroc pe numele sau Tiberiu Parnau. Pe vremea cand era june si singur pe lume, si-a facut cerere la primarie, in mandatul Traian Sabau, pentru o locuinta din fondul social. Pe atunci, poate ca indeplinea conditiile ca sa primeasca o locuinta de la ANL. Acum, insa, omul care s-a pricopsit din fituica despre care vorbeam mai sus, intr-un tiraj de buzunar, are proprietate o vila la Baile Govora si jeep. Evident ca te intrebi cum este posibil ca dintr-o murdarie cum este �Ziarul de Valcea� sa poti sa ajungi la o asemenea situatie sociala. Dar nu asta e problema. Din sursele noastre de la primarie – niste functionari foarte suparati ca se poate intampla asa ceva – Tiberiu Parnau este in primii 30 selectati pentru a primi locuinta sociala de la ANL.”
Incredibil. Nici eu nu sunt sărac, după 20 de ani de presă privată, dar am făcut bani din tiraje, din cărţi, din management cinstit, în vreme ce indivizii ăştia văd că joacă tare. Numai că vremea lor a venit iute şi trece la fel de iute şi asta dintr-o singură şi foarte complexă cauză: internetul. Comentariile libere deversează atâtea zoaie încât pragul de sensibilitate va creşte enorm, nimeni nu se va mai mira de nimic şi şantajiştii vor rămâne fără obiectul muncii. Asta în caz că nu dau faliment în perioada asta de criză, fiindcă, paradoxal, santajul costă, e nevoie de mulţi angajaţi, de timp, de deplasări, ca să trângi o documentaţie pentru care să poţi cere bani să nu o publici.
Interesantă epocă, pe bune…
























Lasă un răspuns