Pentru ce ar fi bună o asemenea cercetare ? În primul rînd, din pură curiozitate intelectuală. Apoi, desigur, fiindcă s-ar putea revela o noua dimensiune a romanului românesc interbelic, poate mai puţin a dramaturgiei, fiindcă în afară de amintitul Gelu Ruscanu nu cred să avem ziarişti-personaje în piesele de teatru, ci mai mult personaje care, tangenţial, fac presă ori au legături cu lumea presei.Aş mai crede că istoria presei şi istoria literaturii presei (iată un domeniu pe care, practic, l-aş putea inventa acum) ar putea să comunice într-un mod cît mai amplu, de la începuturile gazetăriei şi pînă în zilele noastre, fiindcă şi acum avem ziarişti în literatură, poate mai mulţi decît odinioară, fiindcă fenomenul manipulării a fost bine cercetat, se face simţit tot mai vizibil, iar scriitorii nu pot rămîne indiferenţi faţă de această situaţie. Am scris deja un capitol pe această temă în cartea mea „Actualităţi şi mentalităţi în mass-media” (7) şi cred că el ar putea fi dezvoltat cu succes.

Pentru istoria presei româneşti o astfel de cercetare pare esenţială şi ne putem mira că nu s-a făcut pînă în prezent, iar pentru istoria literaturii o schiţă a unui dicţionar al personajelor-ziarişti ar fi mai mult decît utilă şi ar putea fi dezvoltată dincolo de perioada de care îmi propun eu să mă ocup.

Desigur că ar fi vorba despre o cercetare interdisciplinară, între istoria literaturii şi istoria presei şi nu este exclus să observăm cît de mult se apropie aceste două planuri şi cît de multe sînt punctele de tangenţă.