Să te trezeşti şi în week-end devreme – iată o experienţă nouă şi foarte subtilă, iar ca să fie tacîmul complet i-am mai adăugat una, citind în fiecare după-amiază cîteva zeci de pagini de teorie literară din neamţul Hans Robert Jauss, . Vă închipuiţi: şi neamţ şi teoretician al literaturii, şi week-end şi după-amiaza !

Zice neamţul: „Bernard de Clairvaux se plîngea într-o scrisoare către abatele Wilhelm că prin mînăstiri se citeşte mai curînd IN MARMORIBUS decît IN CODICIBUS, că zilele se risipesc în admirarea diversităţii de necrezut a vieţuitoarelor şi lighioanelor fabuloase reprezentate, în loc de a se medita asupra textului provenit direct de la Dumnezeu, Biblia.”

Adevărat este că Iisus nu citeşte şi asta pentru că ştie toate cărţile, trecute, prezente şi viitoare, nu scrie decît ceva pe nisip, fiindcă ştie că scrisul nu surprinde flacăra spiritului (asta spunea şi Platon, că partea cea mai tare a concepţiei sale nu o va scrie niciodată). Mîntuitorul nu se referă la artă, la artist, la cultură şi asta ar mai fi trebuit, se apucau toţi creştinii de pictat, de sculptat, de cîntat, de scris (şi aşa o fac prea mulţi), am fi fost o planetă de artişti flămînzi şi incapabili de mîntuire, fiindcă nimeni nu s-a mîntuit prin artă (nici prin dialectică, zicea Sf. Ieronim).

În fine, nu vă mai povestesc din Jauss, nici ce gînduri mi-a trezit bătrînul estet german, vă zic atunci cînd voi termina cartea („Experienţă estetică şi hermeneutică literară”) acum voi mărturisi doar că de ani de zile nu am mai citit genul ăsta de cărţi, însă pe asta mi-a dat-o Mircea şi mi-a poruncit să o parcurg şi ce nu fac eu pentru el, mai ales că vreau să îi înţeleg mai bine modul de gîndire.

Ba, m-am răzgîndit, vă mai spun una bună a neamţului, vorbeşte despre „reversul patologic al experienţei” estetice, adică despre ce au păţit Don Quijote şi Madame Bovary citind cărţi, ori despre ce au păţit ăia care s-au sinucis citind „Suferinţele tînărului Werther” – iată ce mişto sună în nemţeşte: „Leiden des Jungen Werthers” ! Da, există un asemenea revers patologic, l-am resimţit pe pielea mea citindu-i în adolescenţă şi tinereţe pe ruşi fără maestru şi, pe bune, poate sufăr şi azi un pic de dileala căpătată atunci, numai că eu o conştientizez pe cînd alţii nu şi se adîncesc în ea (vezi cazul unui tînăr blogger despre care am scrie eu de curînd).

Dacă experienţa artistică are un revers patologic, cu zice Jauss, vă închipuiţi că experienţa politică e boală curată, azi am asistat la nişte chestii total naşpa, Boc vrea să schimbe Constituţia ca să se bage în seamă în preajma alegerilor, iar o tînără doamnă ce urma să fie ministru(eu unul am recunoscut-o uşor, că a fost şi pe la Piteşti) îi face sex oral unuia (cred că l-am recunoscut şi pe el) în maşină, ca să o sprijine politic, că doar nu de altceva. Cum dracu să mai fi comentator politic în asemenea cazuri, că nici să dai cu parul nu poţi, doar „homo sum: humani nil a me alienum puto”, însă nici să te faci că plouă nu merge, fiindcă nu merge. Totuşi, dacă ar fi să mă strîngă cineva cu uşa ca să îmi dau cu părerea, parcă nu aş face din asta un capăt de ţară.

Gata, nu mai scriu, mă întorc la Jauss, e bine să adorm cu el în gînd, nu cu Boc.(Pun o poză de la Timişoara, nu are legătură cu ce am spus aici, dar mie îmi place oraşul ăla).