Scriitorul Aurel Sibiceanu mi-a trimis, la rugamintea mea, un text care sa puna putina ordine in polemicile cam dezlinate ale unor literati purtate in gazeta mea. Am primit textul si il public cu admiratie. Vorbeste si nea Ion, ca e si el om! Intii de toate,mai,nea Ioane, voi a-ti spune ca nu ai brodit-o cu identitatea. Tot anonim esti! Asta pentru ca Ion Ion sunt in Rominia vreo citeva zeci de mii bune. Dumneata care esti? Ala de raposa ieri,ori ala de s-o naste miine? Ori esti singurul, din restul zecilor de mii,care te pricepi la critica literara? Daca-i pe-asa, marcheaza-ti domle numele, cu un nr. de telefon real,cu o adresa de mail. Doi,de ce Nea Ioane, te apuci de tarasenii cultural-avocatesti pe canicula? Nu stii ca exista riscul sa-ti patineze neuronii? Trei, eu am spus, de nenumarate ori, ca daca vreau sa-mi spun o parere despre ceva,o spun in nume propriu,cum fac acuma. Spui ca sunt misogin. Eroare,badie, imi plac femeile la nebunie. Ma si jenez de marturia asta, ca-s trecut patru pasi de 50 de ani. Dar asta e adevarul! Culmea e ca ma plac si ele pe mine,ori poate mi se pare mie? Nu as zice ca mi se pare, vad ca ies cu mine si ziua, nu numai la adapostul serii hiperbolizante.Ai norocul ca nu stiu distinsele doamne cum arati,ca te-ar procopsi cu niste posete pe tilvul in care-ti stau neuronii Deci ideea ca as fi misogin cade. Mai spui ca atac cu predilectie femeile-poet. Nu era mai simplu POETESELE ? Intreb si eu! Ai vazut dumneata un text scris de mine,care sa atace poetele? Atac? Ai ramas cu mintea la Jack Spintecatorul,Nea Ioane, si nu e bine. Dumnezeu mi-e martor, citorva poetese le+am dat recomandare pentru a fi primite in Uniunea Scriitorilor, sunt de prin partea locului si chiar au fost primite.Despre poeta Maria Dobrin nu am scris niciodata. Vrei,Nea Ioane, sa-mi stii parerea,acum,repede, brusc, despre poemele dnei Dobrin? Sunt stingace, inegale, ma duce gindul ca sunt poeme din perioada inceputului, ramase prin arhiva Criteriilor, ori experimenteaza o anume simplitate, pierzind din vedere ca emotia, fiorul liric, trebuiesc sustinute cu o semantica inedita. Aerul este de deja vazut, de loc comun, de saltul vioi, comun tuturor scolaritelor cistigate de o idee,indragostite. Pacat, am citit poeme de-a dreptul memorabile, scrise de Doamna Dobrin. Sa nu se inteleaga,cumva,ca aceste nereusite,pentru mine nereusite, rog a se tine cont de subiectivitatea mea, imi pot schimba buna parere fata de poezia Doamnei in ansamblu. Mai vorbesti, Nea Ioane, de poetultraitor, care ar fi Maria Dobrin, si de poetul-slefuitor, care as fi eu. Taicuta, aici se cade sa spunem ceva, ce ai pierdut din vedere. Aproape toti oamenii au trairi lirice, dar nediscursive. Cind omul de rind iti trece emotiile lirice in cuvinte, daca o face in mod inedit, se cheama ca devine poet. Din pacate, poemele, cu ghilimele spun, Doamnei Dobrin nu spun nimic. Nu neg trairile devastatoare,pe care le va fi avut in suflet. Cuvintele alese,materia semantica, topica, pentru a impartasi si altora puterea emotiilor, sunt comune, impersonale. Punctum. Ar mai fi de intrebat ceva, dar pe cine sa intrebam? Pe Nea Ion? Sa fim seriosi, acesta-i o plasmuire. Il intreb pe cel care sta in spatele lui Nea Ion. De cind a spune civilizat o parere despre ceva,cineva, este un delict de opinie? Cine iti da dreptul sa-i atribui unei persoane niste texte, comentarii, cita vreme nu ai dovezi? De cind e interzis a scrie cu vers alb, cum scriu eu? De cind e de rau augur, o pierdere de vreme, sa slefuiesti un vers,un poem, o carte? Stiu acesti incurajatori ai facilului, al valorilor dubioase, ca ce fac ei se cheama solidarizarea cu non-valoarea si impostura? Stiu tot acesti insi ca literatura e arta cuvintului, nu a suflului sistolic si extrasistolic? Stiu ei ca Eminescu a avut cel putin trei variante la fiecare poem, ca unele au fost slefuite ani la rind, si tot nu a fost multumit de stradania lui, munca lui? Poemul e ca lentila unui ochelar. Nu este slefuit, nu-ti transmite nimic din fiorul devenit cuvint. Toate astea puteau fi aflate citind opera eminesciana, editata de Perpesicius mai intii, de Petru Cretia mai apoi, si de D.Vatamaniuc acum, dupa trecerea la cele vesnice a lui Cretia.Dumnezeu sa-l odihneasca, e chiar ziua Apostolului al carui nume l-a purtat in viata, si il poarta in posteritate. Nu au de unde sti aceste persoane dubioase auzi identitate: Ion Ion!!! , care elibereaza adeverinte de genii si indulgente unor pacate-amarite. Zabava lor in lumea cartilor este ca si inexistenta. Cel mult apeleaza la rezumate si crestomatii oferite de… NET! Chiar ieri, Gheorghe Smeoreanu ma ruga sa scriu un articol despre usurinta cu care niste oameni de buna credinta,entuziasmati si cistigati de actul scrisului, primesc legitimatie de scriitori de la niste insi dubiosi. In fapt cei ce bat la portiile gloriei literare sunt doar pusi pe un drum gresit, sunt facuti clienti ai ratacirilor nelucratoare. Nu stiu daca am reusit sa pun lumina in acest fenomen de congratulare reciproca. Trag nadejde ca oameni cu o valoare recunoscuta, asupra careia doar refulatii si niste pierde-vara au dubii, ma vor urma in efortul de a opri zburdalnicia imposturii.Semnatura: Aurel Sibiceanu