Am intrat astazi in posesia unei Ordonante semnate de procurorul Elena Vlad de la Parchetul de pe linga judecatoria Pitesti, in dosarul nr.1639/P/2007, prin care directorul unui saptaminal din Pitesti a fost condamnat la plata unei amenzi administrative in valoare de 1000 RON. Este vorba de Dan Marius Donoiu, renumit prin modul in care isi foloseste publicatia pentru atacuri la persoana asupra anumitor oameni de afaceri si a altor persoane publice din Arges, inclusiv asupra unor colegi de breasla. Procurorul face in cadrul „Constatarii” afirmatia ca spera ca aceasta amenda administrativa sa determine „indreptarea conduitei invinuitului”. Iata-l, asadar, pe ditamai directorul de gazeta, pe ditamai „liderul de opinie” in situatia de a fi „tras de urechi” de catre un procuror care trage nadejde de indreptare a comportamentului acestuia. Jenant, pentru ca sanctiunea este data ca urmare nu a unor mari anchete si dezvaluiri de presa pe care le-ar fi publicat Donoiu, ci pentru limbajul sau suburban, pentru colportarea de zvonuri fara nici un temei cu privire la viata privata a celor despre care scrie, pentru agresivitatea de mahala a limbajului folosit in presa. Nu cred ca are relevanta cine este cel care l-a reclamat pe domnul director la Parchet, important este ca toti cei atacati prin campanii imunde de numitul invinuit sa stie ca, la prima sesizare, justitia si-a spus cuvintul, desolidarizindu-se de aceste practici murdare.Chiar daca ma numar printre cei insultati de ani si ani de zile de cel amintit, ii rog pe cititorii acestor rinduri sa nu se astepte nici la o explozie de bucurie ca numitul a fost sanctionat legal, nici la un pamflet. Si asta pentru ca nu simt nici o satisfactie in a fi coleg cu cineva care foloseste presa pentru scandaluri si birfe pe care nu le-ar tolera nici cele mai noroioase medii sociale. Din contra, resimt chiar un sentiment de jena ca si eu si sus-numitul purtam aceeasi titulatura de director in mass-media. Imi imaginez ca procurorul care a dat sanctiunea,precum si colegii sai, extrapoleaza, chiar fara sa vrea, aceasta situatie si asupra celorlalti conducatori de publicatii din judet. Sper sa nu fie asa, insa o anumita teama ca ne-am contaminat putin cu totii de la aceasta amenda administrativa pentru insulte si calomnii tot imi ramine in suflet.Fiindca tot a venit vorba, as vrea sa precizez ca eu unul consider calomnia prin presa mai putin pernicioasa decit insulta. Un viciu de documentare, graba, dorinta de a aduce la cunostinta opiniei publice o anumita situatie ce pare periculoasa pentru societate pot duce, fara voia ziaristului, la calomnie. Insulta insa este perfect asumata, ea nu e pusa pe hirtie din eroare, ci cu buna stiinta a celui care o scrie si o tipareste.Calomnia mai poate fi rectificata, desi cu greu, insulta insa, niciodata.Prin cuvintul „presa” se pot intelege si bune si rele. In principiu, cind autoritatile vor sa puna presei botnita, nici unul dintre noi nu poate jubila. De data asta, un procuror incearca sa astupe o gura prea spurcata cu o amenda. E un semnal. Sa speram ca, vorba procurorului, cel amendat isi va schimba conduita.