Sint profund deprimat de moartea lui Dobrin. Atit de deprimat ca nu mai functionez nici ca ziarist. Nu prea mai pot sa scriu. Si ce sa scriu ? Incerc sa incropesc un articol, dar parca m-ar opri cineva, parca nu as avea dreptul sa scriu. Durerea e tacere.Dobrin a fost singurul fotbalist din lume care nu avea nevoie sa priveasca mingea. Chiar si Pele si Maradona se mai uitau unde e balonul, Dobrin stia unde e. In acest fel, dribla din priviri. Acesta este secretul lui. Se uita la stinga si adversarul credea ca la stinga va da mingea, ori spre stinga va pleca si atunci Dobrin o dadea sau pleca in dreapta sau inainte.Nu, nu pot scrie mai mult despre Dobrin, parca nu ma lasa bunul simt. Abia astept sa ajung la numarul de rinduri din are se compune, de obicei, acest articol. De cind am auzit ca a plecat de pe lumea asta, ma obsedeaza ideea stupida ca ar trebui sa i se faca nu o statuie, ci o piramida la Pitesti, ca la faraoni, o piramida pe care sa vina sa o viziteze toti iubitorii fotbalului de pe planeta. O piramida plina cu mingi de fotbal si cu sicriul stapinului mingilor de fotbal. De acum, pina la sfirsitul lumii mingile de fotbal vor fi orfane. Vedeti, am inceput sa vorbesc prostii.L-am cunoscut pe domnul Dobrin, am calatorit impreuna in strainatate. Nu se purta ca oamenii de fotbal, adica avea o sfiiciune de adolescent si un bun simt de calugar. Voia sa se poarte ca restul lumii si incerca sa injure, numai ca injuratura nu ii iesea deloc bine, nu il prindea deloc. (Va rog sa acceptati ca acest articol sa ramina neterminat, totusi, durerea e tacere).