Va anuntam, intr-un articol anterior, ca managerul general de la „Oltchim” l-a dat in judecata pe Tiberiu Pirnau, directorul „Ziarului de Vilcea”, cerindu-i despagubiri de 131 de milioane de euro. Stirea a facut inconjurul planetei, mai multe situri de presa si agentii preluind informatia ca pe o curiozitate nemaivazuta. De pilda, „www.realitatea.net” scrie:Constantin Roibu, directorul general de la Oltchim Rimnicu Vilcea, a dat in judecata un ziarist vilcean, coproprietar al unui saptaminal local, si ii cere despagubiri morale de 130 de milioane de euro. „Daunele morale” sunt solicitate pentru „ocrotirea dreptului” persoanei Constantin Roibu la „onoare” si „reputatie”.Razboiul dlui Roibu cu presa se desfasoara intr-un context foarte nefavorabil. Tot azi, prestigioasa revista „Capital” scrie, printre altele, despre „Olchim” si managementul sau urmatoarele:Intr-adevar, problemele de la combinatul chimic vilcean par insurmontabile pentru managementul numit de Ministerul Economiei, actionar majoritar cu 54,7% din actiuni. Cu toate acestea, minoritarii de la PCC nu au avut succes in instanta, ultimul proces finalizat fiind cel referitor la imprumutul de 100 milioane euro pe care Oltchim intentioneaza sa il contracteze.Tribunalul Vilcea a respins actiunea PCC, decizia avind aprobarea din partea a 83,13% dintre actionari, din septembrie 2010. Contractarea creditului ar insemna repornirea sectiei de piroliza de la Arpechim, de la care Oltchim isi ia materia prima necesara. Iar managerul Oltchim, Constantin Roibu, considera ca, in felul acesta, cifra de afaceri va creste, compania se va dezvolta si va reveni pe plus. Din pacate, situatia nu este atit de simpla pe cit apare in discursul managerului.In primul rind, situatia Oltchim se arata a fi, intr-adevar, fara iesire. O companie cu pierderi de peste 200 milioane lei in ultimii trei ani (2006 fiind ultimul an pe plus) nu poate evita insolventa decit cu ajutor masiv din partea actionarilor (cum este cazul la rafinaria Rompetrol). Statul romin a sprijinit in fel si chip combinatul chimic, insa nu poate face prea multe gesturi de bunavointa fara sa intre in atentia institutiilor europene, care nu permit ajutoare neconcurentiale.Neexecutarea datoriilor de 135 de milioane de euro de catre AVAS, garantii de stat (de 80% din total) pentru creditul comercial in valoare de 424 de milioane de euro sau garantia Eximbank pentru aproape 50 de milioane de euro (de la achizitionarea Arpechim) sunt genul de ajutoare digerate cu greu de catre Comisia Europeana.Chiar si asa, Oltchim va fi extrem de greu de salvat. O companie cu datorii totale de peste doua miliarde lei (circa 0,5 miliarde euro) este, in mod normal, condamnata la faliment. Și vorbim aici de bani care ar trebui sa ajunga in vistieria statului si care, fiind neincasati an de an, adincesc deficitul bugetar. Capitalizarea la zi a Oltchim este de 71,7 milioane lei. Cotatia actiunii cu simbolul OLT a coborit cu 16% anul trecut si cu peste 75% fata de maximele din 2008. Se pare ca statul romin ramine singurul actionar care inca mai crede in Oltchim. Din pacate, de deciziile acestuia depinde soarta a peste 3.000 de angajati.Rezultatele financiare preliminate ale Oltchim arata ca pierderile totale al companiei din 2010 s-au ridicat la 214,4 milioane lei, ceea ce face ca datoria totala a Oltchim sa urce pina la valoarea de 2,289 miliarde lei, conform datelor publicate ieri de catre companie.Oltchim a inregistrat o cifra de afaceri neta de 1,309 miliarde lei si venituri din exploatare de 1,356 miliarde lei. Rezultatul operational a fost negativ, consemnind o pierdere de 126 milioane lei, cheltuielile totale ale companiei fiind de 1,482 miliarde lei. Conform datelor de la BVB, Oltchim are in continuare peste 3.000 de angajati.Ce va face, in fata acestor acuzatii zdrobitoare, dl Constantin Roibu, va cere sute de milioane de euro si revistei „Capital” ? Dar celorlalte publicatii care au preluat informatia despre absurdul proces cu Tiberiu Pirnau, cit le va cere ? Pina una alta, Tiberiu Pirnau „risca” doar sa ajunga un Julien Assange al zonei, iar Constantin Roibu risca si el ceva si anume sa se faca de risul nu numai al planetei noastre, ci si al intregului sistem solar. Iar daca e adevarat ca nu exista civilizatii extraterestre, atunci Roibu s-a facut de risul universului. Asta a vrut, asta a avut.