La câţiva ani o dată, mi se întâmplă să cad din mine. Căderea din sine apare, cred, ca urmare a epocii, a stresului profesional, a înaintării în vârstă. O resimt ca pe o aglutinare a valorilor personale, o pierdere a simţului de orientare, o dezamăgire. Din fericire, sunt psiholog şi ştiu că lucrurile se pot aranja dacă eşti atent şi îţi oferi timp pentru asta.

Vreme de trei săptămâni, aproape că am intrat în hibernare, ocupându-mă de scanarea viruşilor interiori.Cum fac acest lucru ? Relativ simplu, dând principiului realităţii dreptul de preemţiune şi punându-i la dispoziţie întregul sistem psihic pentru depistarea inadvertenţelor. Principiul începe să umble prin carnea psihică şi fagocitează celulele bolnave. Încet dar sesizabil, se recreează abscisa şi ordonata, apoi celelalte dimensiuni, este ca un fel de transformare a orizontalului în vertical.

Am vrut să vă spun aceste lucruri fiindcă sunteţi cititori mai mult sau mai puţin fideli ai acestei reviste şi de aici, două dorinţe: să explic de ce am lipsit de la muncă şi, în acelaşi timp, să vă invit să procedaţi relativ la fel atunci când apare ceea ce am numit căderea din sine. Vă asigur că metoda mea funcţionează şi este regenerantă.