Când eram la vârsta adolescenţei şi vedeam pe la televizor oameni cu părul alb despre care mi se şoptea „E doctor în …”. spus evident contemplativ, nu ştiam cum să reacţionez. Dar eram fascinat. Pentru unul ca mine însă a rămas o definiţie clară, un om care e doctor în ceva, are cu siguranţă părul alb, o vorbă rară, e calculat, este vocea înţelepciunii. Şi chiar aşa era.

Până în 1989, titlul de doctor se obţinea cu precădere după 50 de ani, dar cei care-l obţineau erau somităţi în chimie, în fizică, în matematici, în ştiinţe. Pozele cu Neninţescu de la facultatea de Chimie Industrială te fascinau, sau matematicianul Udrişte sau…Oameni pe care atunci când îi întâlneam providenţial pe holurile facultăţii mă emoţionau. Erau sfinţi, erau din altă lume.

Nu ştiu câtă lume a văzut pelicula „A beautiful mind”, povestea marelui statistician John Nash, singurul care a luptat cu schizofrenia şi a învins-o, o interpretare de oscar a lui Russel Crowe. Este memorabilă acea scenă la final când toţi pun stilourile pe masa acestei somităţi.

Da, o lume fascinantă, un templu era păzit de aceşti templieri ai ştiinţei – doctori. Nu mai spun de „Honoris Cauza”, deja vorbim de lucruri desprinse din Rai.

Din păcate, acest titlu uite că în ultimii 20 de ani s-a perimat. Doctoratele au început să curgă pe bandă rulantă date de Spiru, Brâncoveanu, Cantemir şi alţi voievozi cu titlul de universităţi. La care se adaugă pleiada de universităţi de stat minuscule – Tg Jiu, Valahia, Ploieşti, Petroşani, Sibiu, Reşiţa, universităţi de stat, second –hand.

Cine au primit aceste titluri ? Dudui blonde, roşcove, lemn-tănase, care cu bani de la fu..inanţatori au reuşit la 27-30 de ani să devină doctori în politologie, jurnalism, drept, diplomaţie… La acestea se adaugă politicieni de toate categoriile şi din toate partidele care au zis că dă bine un astfel de titlu la CV. Şi dacă te uiţi pe site-ul Camerei Deputaţilor o să vedeţi că majoritatea parlamentarilor au doctorate obţinute între anii 2000 – 2011 pe la tot felul de facultăţi din Vaslui, Ţăndărei, Mizil, Calafat sau Agnita. Dar asta în plan secundar, nu se vede concret unde, avem cazul şi la Vâlcea, unde un politician urma paralel trei astfel de cursuri de doctorat.

De ce toate astea? Frustrări? Incompetenţă mascată, ipocrizie ? În orice caz, este sub demnitatea profesorilor care le-au acordat aceste onoruri. Le-au pus note, le-au dat diplome. Ei sunt de vină, aceşti profesori universitari care au pus botul la banii blondelor, politicienilor.

Mai rău, unii dintre politicieni şi-au dat seama că deja este prea comun să ai acest titlu de doctor luat la Ţăndărei şi atunci au transformat o excursie de două spătămâni în SUA sau în Franţa sau Anglia în cursuri la STAN(D)FORD, Sorbona sau Oxford. Prostimea poate fi păcălită.

În acest sens uite-l şi pe Victor Ponta. Nu face rabat de la schema de mai sus. Dacă se va adeveri ceea ce a scris revista „Nature”, atunci aşa cum am mai spus, cel mai mare duşman sau opoziţia la USL se numeşte atât: Internetul. Şi internauţii cei care nu iau de-a gata găluştile USL.

Dar probabil că majoritatea parlamentară va da o lege care să spună că ceea ce scrie pe internet şi priveşte membrii marcanţi ai USL este un fals şi că nu trebuie luat în considerare. Axiomă: Internetul este creat de Băsescu