Deputatul Ștefan Ovidiu Popa a semnat, alături de alți colegi parlamentari, Propunerea legislativă pentru instituirea anului 2026 ca Anul Iancu de Hunedoara – apărător al creștinismului, echilibru și toleranță între semințiile Europei pentru a marca 570 de ani de la moartea marelui comandant militar și voievod transilvănean, decedat pe 11 august 1456.

Inițiativa are ca scop promovarea personalității istorice a lui Iancu de Hunedoara, recunoscut pentru contribuția sa la apărarea Europei creștine împotriva expansiunii otomane în secolul al XV-lea și pentru rolul său în dezvoltarea Transilvaniei, în special a municipiului Hunedoara.

Pentru o mai bună întelegere a propunerii legislative, redăm mai jos Expunerea de motive:

Anul trecut, 2024, a fost declarat „Anul Avram lancu”, când s-au aniversat 200 de ani de la nasterea eroului revolutiei de la 1848. Suntem aproape de un nou an jubiliar, fiind vorba de ilustrul şi emblematicul hunedorean, lancu de Hunedoara, ale cărui calităţi politice şi militare excepţionale I-au impresionat până şi pe Papa Calixtus al I II-lea de la Vatican, denumindu-I „Atletul cel mai puternic, Unic al lui Hristos”.

Este important să ne aplecăm asupra vieţii şi al rolului crucial al lui lancu de Hunedoara în contexul european al mijlocului secolului al XV-lea, o perioadă marcată de puternica ascensiune a Imperiului Otoman şi de Căderea Constantinopolului, capitala creştinismului ortodox.

Vă propun astfel să-I cunoaştem pe lancu de Hunedoara, o personalitate istorică cu impact european, fiind etern amintit în istoria popoarelor român, maghiar, sârb, ceh, slovac, bulgar, austriac, italian şi turc. lancu de Hunedoara s-a născut în anul 1407 pe domeniul Hunedoarei, fiind fiul unui cneaz român din Tara Haţegului, numit Voicu, şi a unei nobile maghiare, Elisabeta Morszinâi. Voicu a fast înnobilat pe 18 octombrie 1409 cu domeniul Hunedoarei, primind cetatea de la Hunedoara, de dimensiuni reduse, dar fiul său, lancu de Hunedoara, transformă posesiunea moştenită de la tatăl său într-un castel somptuos, cu şapte turnuri de apărare, în doar 14 ani de zile (1440— 1444; 1446— 1456). lancu de Hunedoara s-a remarcat încă din perioada tinereţii pentru calităţile sale militare deosebite, intrând în slujba despotului sârb, Stefan Lazarevici, a comitelui Timişoarei, Filippo Scolari şi a ducelui de Milano, Filippo Visconti.

lancu de Hunedoara, aflat în slujba regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg, participă şi la războaiele din Cehia dintre anii 1436 — 1437. Cariera sa politică și militară este una remarcabilă pentru o personalitate cu origini româneşti din perioada medievală . Originea sa nobiliară şi talentul în arta mânuirii armelor îl propulsează spre cele mai înalte demnităţi ale regatului Ungariei. lancu de Hunedoara a îndeplinit pe rând funcţiile de Ban al Severinului, Voievod al Transilvaniei, Guvernator şi Regent al Regatului Maghiar Si Căpitan General al armatei maghiare.

De la micul rang de nobil de Hunedoara, lancu a ajuns unul dintre cei mai bogaţi nobili din Europa, deţinând la apogeul carierei peste 1000 de sate, 56 de oraşe şi 28 de cetăţi. lancu de Hunedoara este recunoscut la nivel european pentru politica sa antiotomană, reprezentând cea mai mare piedică împotriva expansiunii otomane in Europa secolului al XV-lea.

Curajul este principala sa virtute, asemeni celorlaţi voievozi români contemporani — Mircea cel Bătrăn, Vlad Tepeş si Stefan cel Mare. Mijlocul secolului al XV-lea este marcat de un eveniment tragic în confesiunea creștin-ortodoxă — Cucerirea Constantinopolului pe data de 29 mai 1453, de către tânărul sultan Mahomed al II-lea „Cuceritorul”. Exista o profeţie în lumea musulmană care îl proslăvea până la ceruri pe sultanul otoman care avea să cucerească capitala Imperiului Romanilor (mai târziu, „Bizantin”), fiind considerat „Sultanul Ales”. Toată Europa Creştină a fost şocată la auzul veştii că, după un asediu de aproape două luni, cea mai puternică cetate din lume a fost cucerită de musulmani. Sultanul Mahomed al I I-lea a fost considerat astfel invincibil în luptă şi ambiţia sa de a cuceri Europa a alarmat întregul continent.

După căderea Constantinopolului, sultanul şi-a aţintit privirea spre vest şi în special spre Ungaria, împotriva căreia purtase multe conflicte militare în ultimele decenii. Primul obiectiv al otomanilor era cucerirea cetăţii Belgradului, cheia apărării sudice a regatului. Având în vedere iminenţa atacului otoman, Papa Calixtus al I II-lea a proclamat adunarea la cruciadă. Se pare că lancu de Hunedoara a fost singurul care a înţeles că apărarea unei cetăţi poate reprezenta şi apărarea unui intreg continent. Statele europene: Franţa, Anglia, Spania, Sfântul Imperiu, ducatele italiene şi ţările balcanice erau mai preocupate de situaţiile lor interne sau aveau capacităţi militare limitate. Pe plan intern, situaţia era şi mai dezastruoasă. Marea nobilime a refuzat să ia parte la bătălie. Însuşi regele Ungariei, Ladislau al V-lea, a fugit la Viena, lăsând regatul fără apărare. Astfel, comandantul general al armatei maghiare, lancu de Hunedoara, a fost părăsit de toate puterile europene. Marea masă a nobilimii nu a luat parte Ia luptă. Soarta întregului regat părea că a fost pecetluită, aşa cum menţionează şi Legatul Papal, Juan de Carvajal, într-o scrisoare adresată Papei Calixt al III-lea: „Acest regat este în ajunul unui dezastru teribil, căci nici cu resursele proprii, nici cu ajutorul imperiului, regatul nu poate reuni forte suficiente pentru a face faţă turcului. Singura noastră speranţă este că Dumnezeu va asculta rugăciunile sfinţiei voastre si va mișca inimile prinţilor să-şi trimită flotele. Atât de presant este pericolul încât întârzierea unei zile sau chiar a unei ore poate aduce o astfel de infrângere care va face toată Creştinătatea să plângă pentru totdeauna”.

lancu de Hunedoara a fost însoţit în bătălie de o parte a nobilimii Transilvaniei şi mercenari, strânşi în mare grabă . O mică oaste, de aproximativ 17.000 – 20.000 de mii de oameni, urma să înfrunte puternica armată a Imperiului Otoman, în număr de 100.000 de soldaţi. Un ajutor nesperat vine din partea trimisului Papei, loan de Capestrano, care propovăduieşte chemarea la cruciadă şi mobilizează aproape 30.000 de oameni, din păturile sociale mici şi mijlocii, venind în ajutorul asediaţilor. Această oaste era formată din profesori, studenţi, meşteşugari, cerşetori, negustori etc, persoane fără echipament și pregătire militară.

Văzând că forţele armate turcesti urmau să înfrunte o oaste formată majoritar din recruţi, Papa Calixtus al I I I-lea a emis o bulă papală pe data de 29 iunie 1456 conform căreia a ordonat întregii lumi creştine să bată zilnic clopotele între ora 15:00 şi slujba de seară (vecernie), ca să cheme creştinii la rugăciune pentru victoria împotriva păgânilor.

După aproape trei săptămâni grele de asediu (04 — 22 iulie), în dimineaţa zilei de 22 iulie 1456, cruciaţii călugărului loan de Capestrano decid să treacă fluviul şi să atace tabăra otomană. Otomanii schimbă direcţia tunurilor pentru a deschide focul asupra lor şi incepe măcelul. Este momentul când lancu de Hunedoara iese din cetate alături de cavaleria sa şi vine în ajutorul cruciaţilor. Oastea creştină capturează tunurile otomane și le îndreaptă împotriva armatei păgâne, care se demoralizează şi se retrage în mod haotic.

Vestea victoriei este primită cu mare bucurie în toată Europa creştină, iar laudele ţărilor europene se îndreaptă asupra eroului de la Belgrad. Din păcate, după bătălie, lancu de Hunedoara se îmbolnăveşte şi moare de ciumă pe data de 11 august 1456 la Zemun. Moartea sa la scurt timp după bătălie a conferit destinului său o aură tragică , dar victoria obţinută rămâne una dintre cele mai impresionante demonstraţii de curaj şi conducere strategică din Evul Mediu.

Pe sarcofagul lui lancu de Hunedoara, călugărul franciscan loan de Capestrano a scris inscripţia: „A căzut coroana regatului, s-a stins lumina lumii”. Astăzi, printr-o bulă papală , dată în urmă cu peste 500 de ani, toate bisericile catolice din lume bat clopotele la ora 12.00 în amintirea măreţei victorii de la Belgrad a lui lancu de Hunedoara. Victoria lui lancu de Hunedoara a asigurat o lungă perioadă de prosperitate nu numai în Transilvania și regatul maghiar, ci a întârziat expansiunea otomană spre centrul Europei cu 70 de ani, până în 1521, când Soliman Magnificul a cucerit cetatea Belgradului şi a asediat nereusit Viena în 1529.

Victoria comandantului hunedorean a oferit timp Europei să se dezvolte şi să se pregătească militar pentru viitoarele bătălii. Hunedoreanul s-a dovedit a fi un comandant militar excepţional, reuşind să-I învingă pe sultanul care a cucerit Constantinopolul, cea mai puternică cetate a Evului Mediu. Fulminanta carieră a lui lancu de Hunedoara îi deschide drumul spre tron fiului său cel mic, Matia Corvin, care va deveni cel mai strălucit rege al Ungariei, cu origini româneşti, şi un promotor intens al Renaşterii în Ungaria. lancu de Hunedoara si-a asumat rolul de conducere al statului intr-o perioadă extrem de dificilă din cauza presiunii permanente exercitate de Imperiul Otoman.

Politica sa antiotomană a făcut ca Regatul Maghiar să deţină rolul de „scut al creştinătăţii europene”. Victoria de la Belgrad din 1456 reprezintă punctul culminant al carierei sale. În fruntea unei armate eterogene, alcătuită din cavaleri experimentaţi și voluntari inspiraţi, lancu a reuşit să transforme o situaţie aproape disperată într-un triumf răsunător. Bătălia de la Belgrad nu a fost doar un conflict între două armate, ci o confruntare între două lumi, cea creştină și cea musulmană. Putem susţine, si nu greşim deloc când afirmăm că, dacă lancu de Hunedoara ar fi pierdut bătălia de la Belgrad, astăzi este posibil să fi vorbit o altă limbă şi să ne fi închinat unui alt Dumnezeu.

Într-adevăr, în 1456 „s-a stins lumina lumii”, dar fie ca a sa moştenire, a sa lumină, să ardă în continuare în fiecare dintre noi, poporul nostru, crestin şi astăzi datorită sacrificiului său. Totuşi, poate cea mai importantă moştenire a războinicului hunedorean o reprezintă legătura dintre poporul român, din rândul căruia s-a ridicat, şi poporul maghiar, în rândul căruia a atins cele mai înalte demnităţi ale regatului.

Astăzi, lancu de Hunedoara rămâne o personalitate marcantă a istoriei românilor şi maghiarilor, un erou celebrat de întreaga Europă si chiar de întreaga lume, zilnic la ora 12.00. lancu de Hunedoara a avut un impact semnificativ asupra României şi, în special, asupra municipiului Hunedoara. Pe lângă calităţile militare, a promovat comerţul şi agricultura, ceea ce a dus la o dezvoltare economică a regiunii Transilvaniei, influentând astfel si economia Tării Românesti si a reusit să formeze alianţe cu alte state europene, ceea ce a întărit poziţia României în fata amenintărilor externe.

Hunedoara a fost centrul activităţilor lui lancu, iar sub conducerea sa, oraşul a cunoscut o dezvoltare semnificativă, devenind un important centru comercial si cultural. Castelul Corvinilor, reşedinţa lui lancu de Hunedoara, este un simbol al oraşului si un important obiectiv turistic, atrăgând vizitatori din întreaga lume. Acesta reflectă puterea şi influenţa sa în perioada medievală .

Figura lui lancu de Hunedoara este parte integrantă a identităţii locale, fiind sărbătorit în diverse evenimente culturale şi istorice din municipiu. Aceste aspecte subliniază importanţa lui lancu de Hunedoara nu doar în contextul istoric al României, ci şi în dezvoltarea specifică a municipiului Hunedoara. Anul 2026 marchează 570 de ani de la dispariţia lui lancu de Hunedoara şi considerăm oportună declararea acestui an drept „Anul lancu de Hunedoara — apărător al crestinismului, echilibru şi toleranţă între seminţiile Europei”.

Noi, românii, cei din rândul cărora lancu de Hunedoara s-a ridicat, îi datorăm vesnică pomenire şi un umil omagiu, mai ales în anul comemorativ al măreţei victorii de la Belgrad şi al morţii marelui voievod transilvănean. Această iniţiativă va oferi prilejul de a comemora şi promova moştenirea istorică si culturală a acestuia, prin organizarea de manifestări culturale diverse, expoziţii dedicate vieţii și operei sale, reconstituiri istorice ale unor evenimente cheie din viata sa, conferinte stiintifice care să analizeze rolul său în istoria medievală a României si a Europei, proiecţii de film documentar, concerte de muzică medievală, precum şi tururi ghidate tematice la Castelul Corvinilor si alte obiective istorice legate de viaţa sa.

De asemenea, vom putea scoate în evidenţă rolul său în dezvoltarea economică şi urbană a Hunedoarei, si vom putea organiza ateliere pentru copii și tineri, promovând astfel interesul pentru istorie și patrimoniul cultural local.

Evenimentele vor fi promovate pe scară largă, atât la nivel naţional, cât si international, pentru a atrage un public cât mai numeros şi pentru a contribui la o mai bună cunoaştere a acestei figuri emblematice a istoriei noastre. Prin instituirea anului 2026 ca „Anul lancu de Hunedoara — apărător al crestinismului, echilibru si tolerant între semintiile Europei”, avem sansa de a onora memoria sa si de a celebra mostenirea istorică a României.

În concluzie, lancu de Hunedoara rămâne o figură emblematică a istoriei româneşti, a cărei influență se resimte atât la nivel national, cât si local, în special în municipiul Hunedoara. Moştenirea sa militară, politică și economică, materializată în parte prin Castelul Corvinilor, continuă să inspire şi să fascineze.

Declararea anului 2026 drept „Anul lancu de Hunedoara — apărător at crestinismului, echilibru si tolerantă între semintiile Europei” reprezintă o oportunitate unică de a celebra această personalitate complexă și de a promova un patrimoniu istoric şi cultural de excepţie, printr-o serie de evenimente menite să aducă în prim-plan contribuţiile sale semnificative la formarea identitătii românesti si la dezvoltarea Transilvaniei. Este o initiativă care va contribui la o mai bună înţelegere a trecutului nostru şi la consolidarea legăturilor cu istoria şi cultura naţională.