Desigur, percepțiile diferă în funcție de o mie de motive, dar pe medie, în ultimii ani, PSD mi s-a părut partidul cel mai serios.

 

Pentru că pot fi aduse multe argumente pro și contra acestei afirmații, insist pe ideea de medie.

 

Oricum, dacă ne raportăm la extreme, PSD nu a dat niciodată un guvern atât de penibil precum al progresistului Cioloș, ori ale liberalilor Orban și Cîțu.

 

Există la PSD un fel de bun simț față de primarii partidului și față de liderii județeni. Nu aș vedea la acest partid o situație în care să fie schimbați, peste noapte, vreo 15 lideri de organizații județene.

 

Nu cred că există posibilitatea ca în viitorul previzibil PSD să aibă un lider cetățean german și incompatibil pentru conflict de interese, precum USR.

 

Nu am putut vedea niciodată PSD reducând pensiile mamelor, ale veteranilor, mărind TVA și impozitul pe dividende. Sub nicio guvernare social – democrată nu a scăzut PIB-ul.

 

Propaganda a statuat că șobolanii din cămară sunt doar pesediști. O simplă listă a condamnaților penal arată că, în funcție de mărimea perioadei de guvernare, corupția se distribuie egal, la toate partidele. Trebuie făcută observația că, de la o vreme, PSD își exclude instantaneu membrii cercetați penal.

 

Pentru că în mare măsură deciziile politice majore de la noi sunt influențate sau chiar decise din exterior, manipularea științifică și tehnologică a demonizat PSD și a idealizat PNL & USR. S-a exagerat în ambele direcții.

 

În apariția sa publică în care și-a anunțat disponibilitatea de a prelua guvernarea, Sorin Grindeanu a făcut greșeala de a fi extrem de sigur pe sine, ceea ce va provoca o reacție de bruiaj din partea PNL & USR. Punând în balanță șansele PSD de a reuși cu cele de a se compromite, Bolojan poate deduce că riscurile de a vota un cabinet Grindeanu sunt îngrijorătoare. A apărut deja ideea rotativei. UDMR a achiesat la idee.

 

O știre corectă apărută în spațiul public este aceea că  principala îngrijorare a USR ar fi ca un guvern minoritar PSD, susținut parlamentar de PNL și UDMR, ar putea deveni o soluție mult mai durabilă decât este prezentată în acest moment. Deși scenariul discutat oficial este acela al unui Executiv cu mandat limitat, cel puțin până la finalul anului sau până în 2027, în interiorul USR există temerea că PSD ar putea rămâne la Palatul Victoria până la alegerile parlamentare din 2028, dacă guvernul va beneficia de voturile necesare în Parlament și dacă partidele care îl sprijină nu vor avea interesul să provoace o nouă criză politică.

 

Bolojan face slalom încercând să adopte atitudinea care îl avantajează pe el și doar pe el. Cătălin Predoiu a vorbit despre un paradox, dar este mai mult decât atât. ”Rămâne totuși faptul că cei care au votat un guvern care includea liberali sunt considerați suspecți de neloialitate, dar votarea unui guvern simplu PSD, chiar și cu condiții, este în regulă. E un paradox”, a spus Predoiu.

 

Orice om care nu consideră că PSD este dușmanul României și se exprimă cât de cât pozitiv despre acest partid are nevoie de curajul acceptării anatemei. Cea mai gravă dintre acuzații nu ar fi că simpatia față de PSD este plătită, ci faptul că dacă înclini să oferi încredere acestui partid ești vechi, depășit, ai și tu ceafa groasă. Desigur, propaganda turată la maxim vreme de aproximativ 15 ani este, tehnic vorbind, admirabilă. Ce mai contează că este și o mizerie morală?

 

Dacă vom avea un guvern Grindeanu, această realitate are un creator în persoana lui Ilie Bolojan. Este și ceea ce susține Adrian Papahagi: ”Era destul ca PNL și USR și UDMR să fie mai puțin căpoși și ostili președintelui, și azi aveam un guvern Tomac, de dreapta, deși nepartinic, decent și reformist. Probabil că PNL s-a speriat că-și face Nicușor partid și le ia voturi. PSD s-a enervat că nu are controlul asupra partidului(…).Acum se pare că vom avea un guvern Grindeanu. 100% PSD, votat de PNL pe un acord politic, cum a promis Bolojan. Nu asta tot striga PNL din start? „PSD e responsabil, să-și asume”. Hai cu PSD singur la guvernare! Ce contează că nenorocesc țara? Important e să aibă PNL ce înjura, ca să crească în opoziție. Cea mai proastă soluție”.

 

Pentru că orice analiză cât de cât decentă are nevoie de o concluzie, voi spune că istoria își creează drumul ei, în pofida piedicilor pe care le pun oamenii. Istoria de până astăzi arată oricui rămâne mai puțin virusat de propaganda pe care nu încetez să o admir din punct de vedere tehnic, că sub guvernările PSD românii au trăit mai bine.

 

Văzând că, în vreme ce mă pregăteam să pun punct articolului, apare o declarație că lui Siegfried Mureșan potrivit căruia: ”Economia a început să se resimtă încă de anul trecut, când Guvernul condus de Marcel Ciolacu ne-a dus la deficit record, datorie record și la un pas de blocarea fondurilor europene și de retrogradarea ratingului de țară”, mă văd nevoit să introduc o temă mai dificilă pentru unii, care ține de logică.

 

O judecată à rebours (din franceză, à rebours = „pe dos”, „în sens invers”, „împotriva curentului”) este o judecată care pornește de la concluzie și își construiește retrospectiv argumentele, sau care răstoarnă ordinea firească a raționamentului. În funcție de context, expresia poate avea mai multe nuanțe:

• Concluzia precedă demonstrația. Judecătorul (sau comentatorul) știe deja unde vrea să ajungă și selectează doar argumentele care îi confirmă poziția. În logică, aceasta este apropiată de eroarea numită confirmation bias.
• Judecata este deliberat paradoxală sau contrariantă. De exemplu, un istoric care susține că o aparentă înfrângere a fost, în realitate, o victorie strategică poate propune o lectură à rebours.
• Trecutul este interpretat exclusiv prin prisma rezultatului final. Se ignoră incertitudinile existente la momentul faptelor.

 

Cu speranța că acest ultim paragraf le este util unora, ar mai fi de adăugat că decizia nominalizării lui Sorin Grindeanu ar trebui să-i aparțină președintelui Nicușor Dan.

 

Ar trebui…

 

Gheorghe Smeoreanu