Observ, cu o ridicare de sprânceană, că președinta Alina Lupu și grupul de tineri de la PDL Vâlcea îmi aruncă priviri încruntate, dacă nu chiar ucigătoare. Când spun că observ, folosesc cuvântul în sensul său intuitiv, fiindcă nu mă aflu într-o sală cu junii pedeliști și junele pedeliste, ci în vastul spațiu politico-mediatic.

Când văd cu mă priveşte cineva chiorâş, încerc să îmi fac o rapidă revizuire de conştiinţă. Oare de ce să fie ofticaţi pe mine tinerii „oranjgutani”, în frunte cu maimuţica lor (o spun în sensul ce mai grăguţ) portocalie ?

Oare nu am combătut împreună de-a lungul câtorva campanii, nu am primit eu (mai mult decât ei) înjurături de mamă, copil, nevastă, sfinţi pentru că susţin portocala ? Evident că da. Şi atunci ?

Eh, se mai schimbă lumea, iar păcatul meu de ultimă oră este că nu îl susţin pe preşedintele Dorel Jurcan, cu care un grup din junimea dnei Lupu a combătut în campanie. Era să zic: care campanie ? dar mă abţin.

E drept că tinerimea a alergat mult şi cu entuziasm înaintea alegerilor, dar asta nu o scuteşte de a înţelege un lucru clar.

Dorel Jurcan este cel mai slab, mai inficient, mai molâu, mai păgubos lider de partid din tot judeţul Vâlcea şi dintre toţi cei pe care i-am cunoscut vreodată. Pe de altă parte, e simpatic, dar poţi să-l vrei în continuare preşedinte numai pentru atât ?

Dna Lupu a adus la BPJ un grup de presiune juvenil pentru a-i intimida pe cei care vor capul lui Jurcan. N-a făcut bine, a procedat ca o mineriţă politică. Pentru ca PDL să aibă un viitor în Vâlcea, Dorel, dragul de el, trebuie să plece.N-are talent, pur şi simplu.

Aşa stând lucrurile, îi rog pe junii portocalii să revină la vechile sentimente, fiindcă nu le vreau decât binele. Iar pe dna Lupu o rog, în mod special, să nu mai facă pe Scufiţa Roşie, pardon, Scufiţa Portocalie, care îi duce merinde politice bunicului Dorel.