Deținutul Alexandru Diamant, rom și ziarist, ne-a trimis spre publicare următoarele articole pe care le reproducem cu plăcere.

CAI VERZI PE PEREȚI

Când am scris asupra evenimentelor care se derulează repede şi dur ca într-un film prost, trecerea cumplită de la viaţa cu care te-ai obişnuit afară la cei patru pereţi umezi şi reci, cu mirosuri infecte, gângănii şi libărci care te invadează. Absenţa libertăţii te doboară în câteva luni. Viaţa te împinge să stai în spatele gratiilor şi nu înţelegi unde ai greşit! Să presupunem că Dumnezeu îţi pune o întrebare: Cum ai prefera să mori? În puşcărie sau călcat de o maşină? Subconştientul colectiv rezumă în ciuda oricăror statistici că sărăcia este socotită ca o virtute iar bogăţia – un păcat, proporţional cu contul bancar. Iar puşcăriile gem de infractori care provin din mediul proletar. Se naşte întrebarea legitimă: dacă mobilul de asemenea creaţie nu ascunde trecerea obscură, vampirizată, manipulate, groteşti.

Scriu despre persoane reale cu întâmplări mari sau mici, să urmăresc şi să comentez, dar fără trăiri sufleteşti. Şi mi-am făcut duşmani gratis, atât gardieni cât şi deţinuţi. Mai nou, în Penitenciarul Târgu – Jiu eşti pedepsit pe vorbe şi nu pe fapte reale. Starea naturală a omului este de a fi liber şi de a socializa cu cine doreşte. Dar timpul este crucea pe care ne răstigneşte plictiseala. Cel obosit de sine oboseşte şi pe alţii. Gardienii, din păcate, sunt văzuţi ca nişte sperietori. Dar dacă îi dezbraci de uniformă, sunt oameni ca noi toţi.

Domnul judecător Marin Ion este un tip de treabă, nefiind părtinitor nici cu cadrele şi nici cu deţinuţii. Când un om bun este rănit, toţi cei care vor să fie buni trebuie să sufere ca el. Mulţi nu realizează că trecem printr-o epocă agresivă în care trebuie să depunem şi să scandalizăm în sensul paulin prin trăiri evanghelice alături de Hristos. Omul nostru este o calamitate şi va încuraja bârfa, aroganţa, abuzul acestora. Specialiştilor le datorăm paradoxul de a-şi bate joc de noi de la lăudăroşi în mediile pe care le conduc şi nu pot fi luate în serios. Oscilând schizofrenic între servilism şi grandomanie. De unde şi tendinţa lang răspândită, iar abuzul ca paravan al incompetenţei. Cu domnul Hortopan, tipul care ştie multe dar nu vorbeşte, cu un prieten de bază, colonelul Ţundrea, omul care demonstrează că puşcăria şi puşcăriaşii nu şi-au schimbat comportamentul nici după 20 de ani.

Închisorile sunt mai curând centre de perfecţionare în delincvenţă, decât instituţii de reeducare.

TRĂIND CU LUPII

O stare de disconfort perpetuă, prilej de măcinare şi frustare ani în şir, în care trăieşti cu sentimentul de a fi unicul asin la căruţă. Muncim pe rupte, dar în România, teoria dominoului nu funcţionează. Există multe feluri prin care personaje mitologice reprezintă nivelul strategiei şi indicţiile preţioase, manipulând pe oricine, ridicând minciuna la niveluri superioare. Toţi ştiu că nu este aşa, toţi se comportă pe dos (multe proaste ajung savante). În multe cazuri, spaţiul irespirabil al unei minţi bolnave, unde se întâlnesc anonime singuratice, războinice, infatuate, ca pe maidan, în care se întrec în creativitate cei care inventează înjurături şi născocesc biografii false şi întâmplări aiuritice. Perversitatea a ajuns la culmi ameţitoare.

Pe de altă parte, înscenarea şi abuzul are nevoie de public şi de gardieni. Entuziasmul altora şi diabolizarea lor este cea mai evidentă dovadă a falsului pe care-l întreţin. Am auzit zeci de poveşti despre parveniţi care dintr-o dată au descoperit Parisul. Odată cu foiletonul care nu se mai termină, au apărut şi efecte secundare, pentru că sentimentele lor s-au risipit în cele patru vânturi. Directorul Popescu de la Penitenciarul Târgu Jiu nu vrea să facă rău niciunui deţinut sau cadru, el este omul dialogului.

Judecătorul delegat, Marin Ion, este persoana pe care te poţi baza dacă ţi s-a făcut o nedreptate. Mulţi spun că gardienii sunt bogaţi, dar realitatea e alta. Te uiţi ce maşini conduc şi-ţi dai seama de starea lor de sărăcie. Agentul Vernel a reuşit prin reţeaua lui de prăduitori, de delatori (sifoane) să nu existe niciun telefon mobil la secţia GAZ a Penitenciarului Tg. Jiu. Acest refugiu sprijinit într-o activitate disperată de a avea un serviciu, gardienii sunt mai curând scut decât lance. Transplantează în ficţiune adevăruri dintre cele mai sigure. Sugerează capitalul de trudă nevăzută ca semn de întrebare al agresiunii monotone, tăcute, de planuri şi eşecuri, de oscilaţii şi dezamăgire.

Astăzi, mai toţi colegii de presa, ziariştii, au căzut de acord că meseria pe care o practică traversează o turbulenţă fără precedent. Munca şi sistemul deschis nu te ajută în faţa comisiei să pleci din prima, cât de bun ai fi, cât de integrat, tot primeşti trei luni. Avem şi ziarişti care se plâng de felul în care cititorii cred că ziarul şi presa scrisă este o hazna în subsolul creaţiilor. Dar nu pot face nimic pentru a-i civiliza pe cititori.