Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Grabnic-ajutătoarea” datează încă din primele decenii ale secolului al XVI-lea, când, în urma descoperirii acesteia în scorbura unui stejar secular, la povățuirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a fost construită Mănăstirea Dintr-un Lemn.

Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Dintr-un Lemn este considerată de tradiția ortodoxă una dintre cele mai vechi copii ale icoanei atribuite Sfântului Apostol și Evanghelist Luca.

Cercetările istorice și artistice au formulat mai multe ipoteze privind datarea acesteia. Profesorul I. D. Ștefănescu considera că icoana ar aparține secolului al XVI-lea, în timp ce istoricul de artă Ana Maria Muzicescu susținea originea ei bizantină, anterioară anului 1453.

Un aspect deosebit al icoanei îl reprezintă pictura de pe revers, care înfățișează scena „Înfricoșatei Judecăți”. Această particularitate iconografică îi conferă o valoare artistică și teologică aparte, fiind rar întâlnită în arta religioasă românească. Dimensiunile impresionante ale icoanei – aproximativ 1,50 m înălțime și 1,10 m lățime – îi sporesc caracterul monumental.

Primele mărturii documentare importante despre mănăstire și icoană provin din secolul al XVII-lea. Diaconul Paul de Alep, care a călătorit prin Țările Române între anii 1653–1658, amintește de existența acestui așezământ monahal și evlavia deosebită de care se bucura icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Ulterior, mitropolitul Neofit Cretanul, într-o însemnare din anul 1745, consemna tradiția descoperirii icoanei în timpul domniei lui Alexandru II Vodă (Coconul), dar și evlavia deosebită o obștii monahale și a pelerinilor față de aceasta.

Mărturiilor istorice s-au alăturat rugăciunile de mulțumire ale credincioșilor, care au aflat înaintea acestei sfinte icoane pace sufletească, ajutor în încercări, vindecare de boli și luminare în momente de cumpănă ale vieții.

Prin rugăciunile înălțate înaintea acestei icoane sfinte, monahiile și credincioșii s-au încredințat mijlocirii iubitoare a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ca ceea ce este cu adevărat „grabnic ajutătoare” și ocrotitoare a celor aflați în suferință și în nevoi. Mulțumirea pentru binefacerile primite a devenit, în timp, izvor de stihuri alese și de rugăciune smerită, ce au alcătuit Imnul acatist de laudă, de recunoștință și de preamărire adusă Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Din lacrimile pocăinței și din bucuria binecuvântării primite, s-au născut cântări pline de lumină duhovnicească, ce alcătuiesc slujba Sărbătorii „Cinstirea Icoanei Maicii Domnului Grabnic-ajutătoarea de la Mănăstirea Dintr-un Lemn”, care a fost aprobată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la propunerea Arhiepiscopiei Râmnicului și a Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Olteniei.