Mircea Eliade 

Nostalgia originilor. Istorie şi semnificaţie în religie

Humanitas, 2013

Secularizarea repurtează succes la nivelul vieţii conştiente. Dar nici un om normal nu poate fi redus la activitatea sa conştientă, raţională, căci omul modern continuă să viseze, să se îndrăgostească, să asculte muzică, să meargă la teatru, să vadă filme, să citească – pe scurt, el nu trăieşte numai într-o lume istorică şi naturală, ci şi într-o lume existenţială, privată şi într-un univers imaginar.“ (Mircea Eliade)

  

 

 

 

Însemnări zilnice. Volumul al VIII-lea (1 ianuarie-31 decembrie 1926)

Polirom, 2013

Mare suferinta in intreaga tara… De fapt, regele este admirat pentru ca a hotarit sa-si sacrifice fiul; au sperat cu totii ca Parlamentul se va ridica in bloc sa ceara sa i se acorde lui o a doua sansa, un timp ca sa-si traiasca visul sau rau si sa revina asupra renuntarii sale odioase. Nimeni din opinia publica nu stie ca el este cel care nu vrea sa se intoarca. Toti cred ca tatal lui, minios din cauza comportamentului fiului, a hotarit sa-l dezmosteneasca… Totul in jurul meu este indignare si suferinta. Cel putin insa inteleg cu totii imensa durere si, de asemenea, pierderea, cumplita pierdere a unei generatii.”

Kathryn Wagner 

Dansatoarea lui Degas

Humanitas Fiction, 2013

Curând, însă, planul ei eşuează în clipa în care se îndrăgosteşte de enigmaticul pictor ale cărui tablouri ce descriu viaţa de culise a balerinelor au scandalizat o societate întreagă şi au revoluţionat lumea artei. Pe măsură ce Alexandrie e tot mai profund atrasă de arta lui Degas şi de secretele întunecate ale Parisului, va ajunge să rişte pentru a-şi împlini visul de iubire, dar şi pentru obsesia ei de a deveni o stea a baletului.

„La fel ca Tracy Chevalier, Kathryn Wagner analizează toate straturile de sens care străbat opera de artă.“ (Publishers Weekly)

Thomas Mann 

Doctor Faustus 

RAO, 2013 

 

Cadrul temporal include perioada dintre 1884 – 1945, aşadar propria epocă a autorului. Acesta însuşi numea „Doktor Faustus” „o carte a vieţii de o sinceritate aproape zdrobitoare, un straniu fel de autobiografie transferată, o operă care m-a costat mai mult şi m-a măcinat mai profund decât oricare alta anterioară”. În ciuda unui narator aparent detaşat şi obiectiv, participarea afectivă puternică a autorului în naraţiune se simte în fiecare capitol.

 

 

 

James Lacey, Williamson Murray 

Douăzeci de bătălii care au schimbat lumea

Polirom, 2013

De la Maraton, unde grecii au respins in repetate rinduri fortele mult mai numeroase ale armatei persane, si pina la invadarea Irakului de catre fortele aliate, autorii ne arata cum se elaboreaza strategiile militare si cum se iau deciziile pe cimpul de lupta. Toate conflictele sint prezentate in contextul lor, cu armatele si liderii participanti, cu momentele-cheie si deciziile ce au condus la deznodamintul lor, intr-un tur de orizont care ofera cheia pentru a intelege douazeci de momente cruciale din istoria omenirii.

 

Învățături ale lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie – Povestite copiilor

Basilica a Patriarhiei Române, 2012 

 

Si a mai zis:Fericiti cei saraci cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu. Iata ca nimic nu este mai drag lui Dumnezeu decat omul care este curat cu inima si cu sufletul. Sa nu te gandesti ca spun acesta de capul meu, ci pe toate le-am aflat din Sfintele Scripturi si ti le spun sa-ti fie spre invatatura. Sa nu-i para cuiva rau pentru auzul acestor cuvinte, ca pentru folosul sufletelor voastre ne-am nevoit, din adancul inimii.

 

 

 

 

Simona M. Vrăbiescu Kleckner 

Pe urmele mele în două lumi: România – SUA. Volumul I.

Curtea Veche, 2013 

…Iar în zilele când se cocea pâine în cuptorul mare în care intrau multe turte din aluat de grâu, nu omiteam să fiu acolo la scoaterea lor din dogoarea cuptorului, pe o lopată lată din lemn. Rupeam cu poftă un colţ din pâinea cea mai rumenă, încă fierbinte, adulmecându-i mirosul divin. De atunci încoace, când miros o pâine neagră de grâu prăjită sau încălzită, dacă închid ochii indiferent unde mă aflu, o asociez cu cea de la cuptorul de la Genune, dându-mi neta senzaţie că mă aflu dintr-odată chiar acolo, locul rămas pe veci ca o temelie de neclintit în sufletul meu.“ 

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu 

Evgheniţi, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernităţi româneşti (1750–1860)Humanitas, 2013

Eroii provin din toate straturile societăţii: boieri mari, care aleargă după dregătorii şi decoraţii; boiernaşi, târgoveţi şi negustori care, luându-i ca model pe primii, caută să cumpere ranguri, dacă nu cumva sunt siliţi s-o facă, ratând astfel ridicarea unei burghezii româneşti; boieri de ţară care duc dorul vieţii la oraş; săteni şi orăşeni care trăiesc după rânduielile străvechi ale bunei vecinătăţi; preoţi de ţară care se îngrijesc de armonia comunităţii, dacă nu cumva o tulbură chiar ei; slugi de la care stăpânii tot aşteaptă dovezi de cinste şi statornicie. Această lume intră în prefacerile primei modernizări, mai ales în epoca Regulamentelor Organice, dar într-un chip care, de atunci, ne face unici. În unele privinţe, precum trupul, sociabilitatea şi comportamentele, modernizarea e mai rapidă. În altele, precum legile, instituţiile, formele politice, e deznădăjduitor de lentă. Ideile, proiectele, bunăvoinţa, îndrăzneala, dorinţa de prefaceri sunt zădărnicite de corupţie, indiferenţă şi lipsa de continuitate. Nimic nu e dus la bun sfârşit, totul trebuie luat de la capăt de o nouă generaţie.