Moldovenii au mai cerut o halbă şi în dulecele lor dialect au spus ceva de Fenechiu. Nea Marinescu stătea singur la masă. Îşi măsura din ochii muşterii. Majoritatea erau cazaţi la el. La pensiune. O are şi pe net afişată. El şi copiii. Doar eu eram intrus, privind la posterul cu echipa Craiovei Maxima din anii 80. Silviu Lung era serios şi avea şi un pic de plete. 

La masa cealaltă se comenta de Bosânceanu. Cred că e unul din baronii locali. Din Constanţa. Marinescu se aprinde şi îi cere lui fi-so încă o halbă şi o ciorbă de burtă. Pe care o mânâncă apoi cu multă poftă. Apăru şi nevasta unuia, una plinuţă, cu un costum de baie dintr-o singură bucată să o ţină adunată la un loc. Erau din Mehedinţi cred. Ea voia la plajă. El nu dădea semne. „Nea Marinescu deseară facem un grătar?”. Cel care mânca ciorba de burtă se opri, se gândi un pic, apoi dădu din cap. 

Moldovenii ajunseră la Băsescu. Că trebuia dat jos sau nu cum spunea cel din Iaşi. Discuţia se încinse, pentru că intrară în vorbă şi doi studenţi care jucau o tablă sub boltă. „Nu v-aţi sătutrat de Ponta până acum?”. „Ba binie că nu nu, uite scadi preţul la pâini!”, zise moldoveanca. „Scade pe dracu”, spuse nea Marinescu sec. „Nu merge nici cu ăştia, deşi i-am votat. Nu e bine, vor să pună taxe şi mai mari, mai bine o băgam (pensiunea n.r) la negru şi trăiam bine mersi azi”, spuse el. Şi apoi făcu un calcul despre „hingheri”. Adică ăştia cu cheile, iau pe sezon „unu, unu jumate de cameră”, au zece camere şi după august după ce scad curentul şi apa tot le rămâne vreo „patru sute de bucăţi”, bani pe care iarna îi bagă în lemne şi alte chestii.

„Păi, io care am totul la oficial, nu mă scot cu mare lucru, norocul meu e că roşiile sunt de la mine şi cartofii la fel. Nevasta găteşte iar copii servesc. Că dacă mai era să iau şi zilieri pe contract, închideam şandramaua cu câte aveam de plată”, spuse Marinescu. Şi se apucă apoi să-i desfiinţeze pe uselişti. Moldoveanca rămase pe poziţie şi imediat contraatacă prin Udrea. „Nu ai văzut-o pe aia cum dădea interviuri în curu gol pe plajă”. „Avea costum de baie”, sări un student.””Avea pi dracu, i se viedeau tăti şelea”, spuse moldoveanca. „Femeie frumoasă tanti”. Hopa, proastă strategie, molodoveanca avea şi ea un dos imens, femeie la 45 de ani, probabil bugetară. Nu, m-am îneşelat, lucra la poştă, dar în fine, tot pe acolo. Şi avea o pică pe pedelişti care „au furat tot în ţara asta, în frunte cu Băsescu şi cu Udrea”. Că la referendum „Băsăscu aista trebuia demis” şi vezi placa cu 7,4 milioane de voturi. Interveni din nou Marinescu.

„Şi pe cine să punem, pe Crin. Hai să fim serioşi. Eu nu am fost la referendum, dar nu pentru că imi place Băsescu, l-am votat pe Geoană. Dar Crin e mai plecat de acasă. Am crezut că Ponta ăsta e mai tânăr, dar e şi el suspus. Uite că negocie cu FMI-ul şi tot în genunchi. Nu e nici unul mai de Doamne Ajută.

Glasvdandul de sus de deasupra terasei începu să facă zgomote mici. Picura. Mehedinţeanul respiră uşurat. Nevastă-sa se bosumflă. Deci nu mai era de plajă. Femeia ceru un meniu, voia să mănânce de prânz, în ambiţia costumului de baie.

Costineştiul s-a îmbătat de ploaie, se fuge care încotro pe străzile mici şi cochete. Eu mă ud complet până la mine. Dau drumul la televizor şi se vorbeşte de taxele de anul viitor. Spre seară, târziu, ploaia s-a oprit şi de deasupra staţiunii câteva lampioane se confundă cu stelele. Cântă Cargo la White Horse, trebuie să mă grăbesc pentru a prinde o masă. Anul trecut aşteptam decizia CCR-ului. Acum epava s-a rupt la mijloc, a căzut un catarg…