EXECUȚIE PUBLICĂ ÎN STIL VÂLCEAN. Pe eșafod, profesorul REMUS GRIGORESCU (4)

Rareori putem vedea atât de clar consecințele, în democrație, ale unei prestații publice defectuoase. Conf. univ. Remus Grigorescu a fost prefect, inspector general al ISJ Vâlcea, candidat pentru postul de primar etc. În toate aceste ipostaze, a comis greșeli pe care, iată, alții le-au consemnat și le scot la lumină.

Șirul de articole semnate de profesorul Tiberiu Pană sunt o adevărată execuție publică ce nu va rămâne fără urmări.

Cariera politică a lui Remus Grigorescu pare a se încheia aici.

GRIGORESCU, veşnic … fost

Că nu ştie-al funcţiei rost!? (IV)

Motto:„Niciodată nu vor fi respectate legile

într-un stat unde nu există frica de pedeapsă.”

Sofocle

Hai să ne uităm peste câteva din atribuţiile inspectorului şcolar general: „asigură cunoaşterea şi aplicarea legislaţiei generale şi specifice în toate domeniile funcţionale inspectoratului şcolar…; monitorizează cunoaşterea şi respectarea hotărârilor, deciziilor şi metodologiilor Ministerului Educaţiei în unităţile şcolare din judeţ…; asigură fluxul informaţional între minister, autorităţile publice locale, instituţii deconcentrate, unităţi de învăţământ din teritoriu şi inspectoratul şcolar…; asigură rezolvarea scrisorilor, reclamaţiilor şi contestaţiilor în timp util, conform legislaţiei în vigoare…; elaborează planul managerial al inspectoratului şi monitorizează îndeplinirea prevederilor acestuia…; coordonează organizarea şi desfăşurarea la nivelul judeţului a evaluărilor, examenelor naţionale … conform metodologiilor elaborate de minister etc.”. Despre felul în care s-a achitat GRIGORESCU REMUS de unele dintre aceste atribuţii, ÎN UNUL DIN EPISOADELE VIITOARE, CÂND O SĂ ABORDĂM FRONTAL RELAŢIA LUI CU EXAMENUL NAŢIONAL DE BACALAUREAT – sesiunea IUNIE – IULIE 2013.

Pentru toate categoriile de personal care funcţionează în inspectorat, există un COD DE CONDUITĂ care, printre altele, reglementează două domenii fundamentale şi anume: relaţiile publice şi relaţiile cu publicul (adică acea parte din relaţiile publice „prin care se realizează contactul nemijlocit cu publicul larg şi cu anumite categorii specifice de public”), principala categorie de public reprezentând-o „personalul didactic, nedidactic şi administrativ”, definită drept „un public intern, primar, tradiţional, activ”. Cu toate acestea, toate conducerile care s-au perindat prin inspectorat în ultimii ani, aşa cum o să şi dovedim, le-au închis uşa în nas! La propriu!

Au gestionat toate relaţiile cu publicul doar în folosul lor şi nu în interesul publicului. Chiar dacă H.G.R. nr. 1.723/2004 privind aprobarea Programului de măsuri pentru combaterea birocraţiei în activitatea de relaţii cu publicul, cu modificările şi completările ulterioare (aduse prin H.G.R. nr. 1.487/2005 pentru modificarea Anexei nr. 1 la H.G.R. nr. 1.723/2004) prevede că „programul de lucru cu publicul se stabileşte astfel încât în zilele lucrătoare să se asigure accesul cetăţenilor între orele 8,30 şi 16,30 şi, într-o zi pe săptămână, între orele 8,30 şi 18,30, exclusiv sâmbăta, care va fi stabilită prin act administrativ de către conducătorii instituţiilor sau autorităţilor publice centrale şi locale. Programul de lucru cu publicul se afişează la loc vizibil”, nu au avut deloc stări greţoase să le ignore in integrum.

De ce am folosit textul în integralitatea lui? Deoarece în perioada în care s-a aflat la conducerea inspectoratului şcolar, GRIGORESCU REMUS A IGNORAT ACEASTĂ DISPOZIŢIE legală, permiţând accesul publicului în instituţie doar pentru intervalul dintre orele 10,00 şi 14,00! De ce insistăm asupra acestui aspect? Pentru că GRIGORESCU REMUS ar fi trebuit să ştie încă de pe vremea când fusese prefect că – în conformitate cu norma în vigoare atunci şi acum – îi revenea şi obligaţia de a coordona acţiunile iniţiate de către serviciile publice deconcentrate pentru aplicarea dispoziţiilor acestei Hotărâri de Guvern. Ca prefect acesta avea şi obligaţia de a verifica „stadiul realizării măsurilor din cadrul Programului” şi de a informa „lunar Guvernul cu privire la concluziile rezultate” din aplicarea acestui Program de măsuri pentru combaterea birocraţiei în activitatea de relaţii cu publicul. Cu atât mai mult cu cât, conform Programului, nerespectarea prevederilor acestuia „atrage răspunderea disciplinară sau contravenţională, după caz, a celor vinovaţi”. De exemplu, FAPTA DE A NU RESPECTA PREVEDEREA REFERITOARE LA PROGRAMUL DE LUCRU CU PUBLICUL, adică ignorarea obligativităţii respectării acelui program de lucru cu publicul şi afişarea lui la loc vizibil (măsură prevăzută în capitolul A punctul I lit. a) din Program), CONSTITUIE CONTRAVENŢIE şi se sancţionează „cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei”, constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor făcându-se „de către prefect şi persoanele împuternicite de acesta, pentru autorităţile administraţiei publice locale”! Ce să ştie bietul om, când el trecuse prin prefectură precum mormolocul prin aer şi prin inspectoratul şcolar precum pasărea Phoenix prin apă!?

Apropo! Actualul prefect ştie că – printre multe alte atribuţii – le mai are şi pe acestea: coordonarea, verificarea/informarea lunară a Guvernului/constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor pentru încălcarea prevederilor din Program? Mai interesează pe cineva aceste acţiuni/măsuri? De ce i-ar mai interesa, că doar am intrat în U.E.! Nu este suficient că am bifat cerinţa ca fiind îndeplinită!? Trebuie să o şi respectăm? Ce mai vrea şi publicul ăsta să relaţioneze cu instituţiile statului? Nu îi este suficient că îi dăm zilnic destul circ? Mai vrea şi pâine!? Hai că asta-i prea de tot!

Dar să revenim la CODUL DE CONDUITĂ, al cărui scop declarat este de a stabili „un cadru etic pentru desfăşurarea activităţilor …, în condiţii de transparenţă, imparţialitate şi eficienţă, crescând astfel credibilitatea şi acceptarea publică a acestei instituţii”. Aşa este că sună frumos? Dar degeaba! Pentru că ACTUALII OCUPANŢI VREMELNICI AI INSTITUŢIEI, S-AU BARICADAT ŞI EI ÎN INTERIOR, ALOCÂND, CU ÎNGĂDUINŢĂ, UN PROGRAM ZILNIC DE ACCES PENTRU PUBLIC DE DOAR … 4 (PATRU) ORE! VINEREA, DOAR ÎNTRE ORELE 10,00 ŞI 12,00 (adică doar două ore, nu cel puţin opt!) pentru că … şi-au făcut program scurt! Cum de ce!? Doar pentru că aşa vor ei! Vă imaginaţi că se consideră ca fiind doar nişte funcţionari, aflaţi în slujba interesului clientului/publicului? Plătiţi din banii acestuia, doar pentru a-i sta la dispoziţie? Vă înşelaţi amarnic. Ei sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul tuturor lucrurilor. Deşi obiectivele prin care se justifică existenţa Codului, „urmăresc să asigure creşterea calităţii serviciului public, o bună administrare în realizarea interesului public, precum şi să contribuie la eliminarea faptelor de corupţie”, fiind enumerate vreo trei căi de realizare a acestora (toate referindu-se la informarea publicului, crearea unui climat de încredere şi respect reciproc între personalul instituţiei şi public etc.), credeţi că interesează pe cineva!? Da de unde! Oricum, documentul merită parcurs, mai ales de către actualii ocupanţi, care au şi ei obligaţia de a-l respecta. Dar care îl tratează cu un dispreţ suveran.

Nici nu se uscase bine cerneala de pe ordinul de numire a lui SMEUREANU la conducerea inspectoratului, (instalat în funcţie luni, 28 mai 2012) că, la numai câteva zile, presa locală dădea drept sigură numirea lui GRIGORESCU REMUS ca inspector general adjunct, „doar cu delegaţie, el fiind profesor universitar, iar la concurs nu pot participa decât profesori din cadrul învăţământului preuniversitar” (Vocea Vâlcii, nr.1053/31mai 2012, p. 7). O parte a presei locale l-a „amuşinat” câte parale face, chiar dinainte de a descinde în inspectorat. Ulterior, informându-şi corect cititorii în legătură cu repetatele eşecuri ale acestuia de a fi admis în corpul naţional de experţi în management educaţional. Unii făcând-o chiar … prea corect; cum a procedat Viaţa Vâlcii în numărul din 29 august 2012, în articolul „SENZAŢIONAL! S-a pierdut un dosar pe drum!” (în seria a treia a sesiunii din anul 2012, clientul nostru, care apărea pe lista celor 38 de candidaţi admişi în etapa de selecţie on-line făcută publică pe 12 august 2012, pe 24 august „nu se mai afla pe nicio listă, nici măcar pe cea iniţială!”).

Neavând astâmpăr şi resimţind o oarecare mâncărime prin anumite părţi ale trupului, în loc să se ocupe de soluţionarea problemelor specifice funcţiei, GRIGORESCU S-A ARUNCAT ÎN VÂLTOAREA CAMPANIEI ELECTORALE DIN TOAMNA LUI 2012; „chiar dacă i s-a transmis pe toate căile de comunicaţie că nu este dorit candidat al P.S.D.-ului pe Colegiul uninominal Râmnicu Vâlcea Sud”! (Vocea Vâlcii, Remus Grigorescu vrea deputat cu orice preţ, 4.X.2012). În cadrul şedinţei organizaţiei din Râmnic a partidului, în urma votului secret, GRIGORESCU a obţinut un singur vot, iar Costi Rădulescu, contracandidatul său, a adunat 31 de voturi! La şedinţa organizaţiei judeţene din 5octombrie 2012, unul dintre cei doi competitori ai săi la desemnare pentru locul în Colegiul Sud pentru Camera deputaţilor, care-l cunoştea bine (deoarece îi fusese consilier la Prefectură), l-a caracterizat ca fiind „moale, slab pregătit politic”, reproşându-i că a fost numit în diferite funcţii de către partid, chiar dacă pierduse 3 rânduri de alegeri, fiind „cel mai slab dintre prefecţii pe care i-a avut P.S.D.-ul”! Din voturile celor 92 de delegaţi prezenţi, Costi Rădulescu a luat doar … 53, pe GRIGORESCU preferându-l numai 25.

Este un loc comun faptul că, după înlăturarea lui SMEUREANU din inspectorat, GRIGORESCU şi cu „suporterii” săi au făcut totul pentru năruirea viselor de mărire ale fostului inspector general, „cântându-l” pe la toate cumetriile şi chermezele politice. Şi astfel şi-au văzut visul cu ochii căci, după vreo două luni de stat pe tuşă (vorba vine! de fapt, de stat în concedii medicale!), prezumtivul secretar de stat pentru învăţământul preuniversitar a trebuit să îşi (re)descopere vocaţia didactică, prezentându-se la catedră. La locul lui de muncă unde, din 2010 (de când devenise titular, ca urmare a schimbării postului său de profesor de matematică la Păuşeşti Măglaşi, cu postul unui profesor pensionabil de la C. N. „Mircea cel Bătrân”) nu predase nici o singură lecţie. Acum venind la noul său post nu doar pentru a ţine cuvântări, ci să facă matematică (şi nu desen, muzică etc., aşa cum făcuse în anii în care fusese detaşat „în interesul învăţământului” de la Ghioroiu la oraş!).

Abia aşezat pe scaunul cel mai înalt din instituţie, GRIGORESCU REMUS a şi fost luat în primire de presă, unele ziare, în loc să relateze despre gândirea prospectivă şi despre intenţiile reformatoare ale minţii grigoresciene (pe care nu părea deloc dispus să ni le împărtăşească şi nouă), ne povesteau despre isprăvile acestuia în ale politichiei: „Am fost prezent la majoritatea întâlnirilor organizate la nivelul organizaţiilor teritoriale (în calitate de vicepreşedinte al P.S.D. Vâlcea, n.n.), urmând să particip şi la adunările generale. Vreau să remarc capacitatea de muncă a domnului preşedinte Ion Cîlea, care a fost prezent la aceste întâlniri cu activul nostru de partid”.

Parcă am mai întâlnit recent un asemenea limbaj … lemnos şi pupăcios! În dos!

ALTE FAPTE ŞI ÎNTÂMPLĂRI din scurta (dar inepuizabila, în experimente preponderent sortite eşecului) carieră inspectorială a lui GRIGORESCU REMUS, ÎN EPISODUL URMĂTOR.

Vineri, 25 octombrie 2013.

Profesor TIBERIU M. PANĂ

Distribuie: