Cine credeți că suferă mai mult în cazul unui articol critic, ziaristul sau cel criticat ?

Ziaristul, evident.

Cred că vi se pare paradoxal, dar voi argumenta.

Pe politicieni îi doare în cot. Nu pierd nimic, oricât i-ai critica. Badea Gheorghe și Țața Floarea nu citesc gazetele, vine politicianul și dă mâna cu ei sau, și mai bine, îi pupă, iar votul e asigurat.

Au ajuns chiar să spună că dacă nu ești înjurat în presă, nu exiști. Precum nu exiști în sferele înalte dacă nu ai un dosar penal sau măcar o iminență de dosar penal.

În schimb, ziaristul suferă.

Suferă fiindcă își conștientizează inutilitatea efortului său.

Suferă fiindcă se simte ignorat, sfidat.

Suferă deoarece știe că prin zona meseriei sale bântuie absurdul.

OMS spune că ziariștii o o speranță medie de viață mică, puțin peste cea a minerilor.

Emilian Rouă, în cei 50 de ani de presă, a încercat să fie cât mai ponderat cu inșii despre care a scris. A considerat că echilibrul salvează jurnalismul.

A lăsat impresia că suferă mai puțin.

Așa a trecut de 70 de ani, contrazicând studiile OMS.

Aș fi vrut să-l întreb cum stau lucrurile.

Puteam,fiind colegi de redacție, să îl intervievez oricând.

N-am făcut-o, iar acum nu mai pot s-o fac.

Despre discreția lui Emilian Rouă aproape că nu am cuvinte să o definesc.

După 50 de ani de presă, nu are nici măcar un portret pe Google.

I-am găsit eu o fotografie.

Cu rouă.