Spectacolul sfârșitului de vară este dat de trupa USR care se contorsionează splendid reproșându-i lui Nicușor Dan că e nerecunoscător. Partidul lui Fritz se comportă precum acel părinte de calitate proastă care îi reproșează copilului că s-a sacrificat pentru el.

 

• M-au înjurat pe Facebook că te susțin, se plâng useriștii, iar acum tu vrei să-l schimbi pe Bolojan, ai promulgat legea ANI, te-ai dat cu PSD.

 

Useriștii consideră că în schimbul susținerii de care s-a bucurat, Nicușor Dan ar trebui să le apere interesele, chiar dacă pentru asta ar fi necesar să încalce Constituția.

 

Au dreptate și useriștii, în sensul că Nicușor Dan s-a schimbat, nu mai e cel de pe vremea când a înființat Asociația Salvați Bucureștiul. Pentru că am văzut o mulțime de reziști comentând cu prețiozitate filmul ”Odiseea”, scris și regizat de Christopher Nolan, le spun că ar trebui să îl mai vadă o dată pentru a-i înțelege sensul.

 

Ulise cel tânăr a inventat calul troian, dar peste două decenii regretă acest gest progresist și consideră că a încălcat Legea lui Zeus potrivit căreia trebuie să fii onest. În consecință, șiretul personaj înțelege că înșelătoria în politică este pedepsită de zei, cade în depresie și întors în Ithaca abia dacă mai găsește temei moral pentru a-i ucide pe pețitorii Penelopei.

 

Așa s-a întâmplat și cu Nicușor Dan, cel care din progresistul care a fost devine ușor, ușor conservator, cu precizarea că procesul năpârlirii a început înainte de a deveni președinte, ceea ce puțini au sesizat. Faptul că transformarea a primit un boost de curaj după vizita în America rămâne valabil.

 

Să ne întoarcem la useriști. Ei reprezintă acel segment de populație caracterizat prin cinism și tupeu. Se consideră o elită morală, niște inspirați ai istoriei pe care ar vrea să o modeleze radical, chiar dacă ar fi să piară lumea. Am mai văzut așa ceva la iacobini, iar pilda care li se aplică este că acela care ridică sabia de sabie va pieri. Useriștii reprezintă partea din omenire care plutește pe deasupra vieții reale, cu bunele și cu relele ei. Membrii și susținătorii partidului lui Fritz sunt blocați într-o adolescență perpetuă, motiv pentru care masculilor progresiști le crește greu barba, iar doamnele progresiste rămân, de obicei, cu bustul mic.

 

CRESTOMAȚIE

 

Radu Herjeu:

”Nicușor mai trădează o dată încrederea foștilor lui talibani și promulgă legea ANI cu amendamentul Fritz în ea. Puținii lui soldați fideli vor spune că trebuia s-o facă, să nu pierdem banii din PNRR, bla, bla, bla. Detractorii lui, foștii lui sectanți, vor spune că a vrut să scape de primarul Timișoarei și să slăbească tabăra reformatoare, la comanda PSD, desigur.

Eu cred c-a făcut fix ce trebuia să facă un președinte responsabil, atunci când are în față o lege discutată și răsdiscutată, trecută prin votul Parlamentului țării și declarată constituțională de CCR”.

 

Corneliu Calotă:

”Tânărul este creditat aproape automat cu modernitate și progres. Bătrânul este nostalgic, rigid, incapabil să înțeleagă lumea nouă.

Sigur că fiecare generație trebuie să-și construiască propria lume. Dar nicio generație nu începe istoria. O primește.

O poate critica, modifica, poate chiar să se revolte împotriva ei. Dar dacă refuză s-o primească, nu construiește de la zero.

Construiește fără temelie.

Dacă unui tânăr îi spunem ani întregi că țara lui este un eșec, trecutul ei rușinos, elitele ei impostori, politicienii incapabili, antreprenorii suspecți și că normalitatea începe dincolo de graniță, de ce ne-am mira că România devine pentru el mai degrabă locul din care trebuie să evadeze decât ceva ce merită continuat și schimbat?”

 

Ion Cristoiu:

„Am trăit s-o văd și pe asta! În virulenta, violenta și spectaculoasa campanie angajată de liderii USR, mulți dintre ei demnitari ai statului român împotriva CCR s-a ajuns la o condamnare a anulării alegerilor din 6 decembrie 2024 pe motiv că ar fi o crimă asemănătoare celei căreia i-a căzut victimă Dominic Fritz. Așadar, trăim într-o țară sucită, imposibil de definit logic, în care liderii acestui partid de guvernământ, mulți dintre ei demnitari, pun pe același plan pe victima Călin Georgescu cu Dominic Fritz, care este și el victima unui soi de anulare a alegerilor prin care el a ajuns primar”.

 

Politicienii sunt și ei oameni, cu traumele lor. Profilerii occidentali îi studiază și îi sprijină în funcție de luminile și umbrele personalității fiecăruia. Urmează cursa pentru racolare/influențare. Unele dintre marile puteri se dovedesc mai precaute și reușesc să își facă lecțiile din timp, altele se mulțumesc cu ce mai rămâne.

 

Pentru Germania, Nicușor Dan reprezintă o amenințare, iar pentru Franța, o suspiciune. Pentru SUA și Israel, președintele nostru începe să devină o promisiune, chiar dacă una incertă.

 

Un progresist notoriu pe Facebook, mărturisește: ”Sunt un progresist? Da, atâta vreme cât cred în promovarea oamenilor pe bază de competențe și nu de pile, câtă vreme consider funcționarul public sau demnitarul angajatul meu. Câtă vreme lupt pentru defeudalizarea județelor, împotriva cultului personalității.”

 

USR și Bolojan nu respectă niciuna dintre exigențele dorite de influencer. Nu văd ce competențe vizibile au miniștrii useriști, iar de un cult al personalității construit în jurul lui Bolojan și Fritz nu se bucură nici măcar Călin Georgescu și George Simion.

 

Useriștii rămân ce au fost: niște adolescenți bătrâni.

 

Gheorghe Smeoreanu

 

(Această rubrică apare, în general, de două ori pe săptămână. Despre autor puteți găsi mai multe informații AICI).