Lumea literară și presa din Vâlcea sunt în doliu după dispariția scriitorului și jurnalistului Traian Dobrinescu, care s-a stins din viață la vârsta de 77 de ani. Anunțul a fost făcut luni de Uniunea Scriitorilor din România.

„Uniunea Scriitorilor din România anunță cu profundă tristețe decesul scriitorului și jurnalistului Traian Dobrinescu. Cunoscut ca un minunat coleg și un combatant activ pentru drepturile scriitorilor, Traian Dobrinescu lasă în urmă o operă semnificativă și amintiri imposibil de șters. Prin dispariția lui, literatura română și lumea literară suferă o grea pierdere. Dumnezeu să-l odihnească!”, se arată în mesajul publicat de Uniunea Scriitorilor pe Facebook.

Născut la 23 mai 1949, în comuna Orlești, județul Vâlcea, Traian Dobrinescu și-a făcut studiile primare și gimnaziale în localitatea natală, iar liceul l-a urmat la Colegiul „Alexandru Lahovari” din Râmnicu Vâlcea. În 1972 a absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca.

De-a lungul carierei a fost profesor de limba și literatura română, jurnalist, scriitor și animator cultural. După Revoluție s-a numărat printre fondatorii primului cotidian particular independent din România, „Curierul de Vâlcea”, apărut pe 19 ianuarie 1990. Doi ani mai târziu a înființat publicația „Informația Zilei”, pe care a condus-o până în 1994.

Traian Dobrinescu a avut un rol important și în viața culturală a județului. În 1991 a participat la înființarea Teatrului de Stat „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, devenind primul director al instituției. În această calitate a coordonat montarea primelor spectacole ale teatrului: „În așteptarea lui Godot”, de Samuel Beckett, în regia lui Petru Vulcăreanu, și „Libertate conjugală”, de Dario Fo și Franca Rame, în regia lui Silviu Purcărete.

Între 2012 și 2016 a fost deputat, ales pe listele Partidului Național Liberal, perioadă în care s-a implicat și în susținerea drepturilor scriitorilor.

Ca autor, Traian Dobrinescu a avut o activitate literară bogată. A debutat în 1990 în volumul colectiv „Preludii epice”, publicat la Editura „Mihai Eminescu”, iar ulterior a semnat volume precum „Cântec de violoncel: 60 de texte lirice” (2002), „Urme: 51 de texte lirice” (2004) și romanul „Când Dumnezeu îmi spunea pe nume” (2008).

Cele mai cunoscute opere ale sale rămân romanele cu puternice accente autobiografice „Cei morți înainte de moarte”, reeditat recent, și „Nu te opri, nu te întoarce” (2016), volum recompensat cu Premiul Colocviului Romanului Românesc. De-a lungul carierei a mai fost distins cu Premiul „Tudor Arghezi” pentru proză scurtă (1985) și Premiul „Gib Mihăescu” pentru proză scurtă (1986).

Prin activitatea sa de profesor, jurnalist, om de cultură și scriitor, Traian Dobrinescu și-a pus amprenta asupra vieții culturale din Vâlcea și asupra literaturii române, lăsând în urmă o operă care îi va păstra vie memoria.

Dumnezeu să-l odihnească!