„Moșia Florica, februarie 1866.

Ion Brătianu a adus la moșie un notar. Stau toți în jurul unei mese – Dumitru Brătianu, C.A. Rosetti, Eugeniu Carada, Anica și Pia Pleșoianu.

Ion este în doliu, după Maica Maximilia. Este prezent și un negustor. Notarul citește cu voce tare actul pe care tocmai l-a întocmit. Brătianu vinde moșiade zestre a soției sale, Pleșoi, pe bani puțini, dar suficienți pentru a pleca în Germania, spre a-l aduce în țară pe Carol de Hohenzollern.

Asta dorea mostruoasa coaliție, sau mai precis luminoasa coaliție. De ce așa?

Constituirea monstruoasei coaliții liberalo-conservatoare a fost rezultatul disperării de a găsi soluția salutarăcare să facă posibilă însăși constituirea durabilă și conviețuirea noastră, ca națiune și stat.

Monstruoasa coaliție a fost cu totul altceva decât o efemeridă distructivă, care a dus la abdicarea lui Alexandru Iona Cuza. A fost o inițiativă întemeietoare de țară, de stat unitar, recunoscut și respectat. Liberalii și conservatorii s-au unit pentru înlăturarea domnitorului Cuza, căzut în patima despotismului. Coaliția n-a fost, de fapt, mostruoasă, ci luminoasă.

Oamenii politici ai vremii, de fapt, oamenii de stat, și-au asumat frontal realitatea că neamul nu era guvernabil fără un reper non-partizan, deci străin de carnagiul intern și că nu ne putem constitui ca stat fără să avem stabilitate, deci continuitate dinastică.

Venirea principelului Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a fost mementul de grație al istoriei naționale. Or, la treaba asta au participat Ion. C. Brătianu și vâlceanca Pia Pleșoianu. Cu banii de pe moșia ei de zestre s-a clădit liberalismul vâlcean și România modernă.”

Liberalismul Vîlcean. Istorii vechi și noi de Sorin Oane. Râmnicu-Vîlcea, 2013