În primele pagini de la Google nu găsim despre strada Matache Temelie din Râmnicu Vâlcea decât codul poștal.

Nici despre cel care a dat numele acestei străzi care face legătura dintre cartierul Ostroveni și zona centrală a Râmnicului nu găsim nimic.

Este și vina istoricilor. Au muncit enorm, am scris cărți dar nu au pus pe internet rodul muncii lor. Și atunci, locuitorul Râmnicului nu știe cine a fost Matache Temelie.

Ne spune, iată, Nicolae Angelescu:

„Alături era casa boierească a lui Matache Temelie. Mai ales după moartea soției sale, Coana Elena, din neamul boierilor Slăvitești, trăia cu totul retras și nimeni nu-l vedea decât când trecea cu gabrioleta spre moșia din Ostroveni, însoțit de nepotul său Erdos Ijak și de câinii de vânătoare.

Și totuși, bătrânul acesta cu aparența de om ursuz, avea multă umanitate în el și o inimă de aur. Cu puțin înainte de 1916, a construit pe latura de sud a târgului de săptămână Azilul de bătrâni, pus sub îngrijirea Primăriei orașului Râmnicu-Vâlcea, căreia i-a lăsat în acest scop o însemnată avere.

După moartea lui Matache Temelie, această proprietate a trecut în succesiunea nepotului său C. Oromolu, apoi în proprietatea unui sătean de la Păușești, care a cumpărat-o în perioada inflației pe…..o butie de țuică.”