Am avut bucuria să petrec câteva nopţi citind un tratat scris de tânărul preot de la Arhiepiscopia Râmnicului Ştefan Zară despre Sfântul Ambrozie al Mediolanului.

Trebuie spus că sub dealul Capela din Râmnicu Vâlcea, acolo unde îşi are sediul spiritual şi administrativ Arhiepiscopia, înmugureşte o şcoală de teologie ortodoxă, în jurul Editurii Praxis şi al revistei Martyria.

Fără niciun zgomot, IPS Varsanufie, vlădica de la Râmnic, a trasat planurile unei renaşteri carturăreşti a locului pe coordonatele ortodoxiei.

Tratatul semnat de preot doctor Ştefan Zară, numit cu modestie monografie patristică, are ca subiect viaţa şi opera Sfântului Ambrozie de la Milano, mărturisitor, în secolul al IV-lea, al teologiei răsăritene în Apus.

Autorul ne spune încă de la primele pagini că deşi apusean, Sfântul Ambrozie a gândit şi a scris ca un răsăritean şi putem înţelege că sfântul a ţinut cât mai strânse laolaltă cele două emisfere ce aveau să se despartă formal la 1054. Acest mare Părinte al Bisericii este Gura de Aur a Bisericii Apusene.

Sintetizând opera Sfântului Ambrozie, părintele Zară ajunge la concluzia că „teologia ambroziană nu este o teologie speculativă, ci o teologie scrisă doar pentru a vindeca anumite răni apărute în comunitatea eclezială de atunci. Scrisul, în activitatea Sfântului Ambrozie, apare doar ca o susţinere a lucrării sale de episcop şi pentru a-i îndemna pe credincioşi spre păstrarea dreptei credinţe în faţa pericolului eretic.”

Această afirmaţie este piatra unghiulară a tratatului despre Sfântul Ambrozie scris de părintele Ştefan Zară. La finalul celor trei sute de pagini, teologii pot aprecia o dată în plus importanţa laturii pastorale, iar laicii desluşesc faptul că dogma creştină ortodoxă este rezultatul unui efort uriaş, privegheat de Duhul Sfânt, în a pune de acord gândul şi fapta, teoria şi viaţa, limbajul şi realitatea în numele Domnului Iisus Hristos.

Tâlcul acestei ample lucrări, susţinută pe o bibliografie exaustivă, de circa două sute de titluri, este acela că ortodoxia, deşi este voia şi cuvântul lui Dumnezeu, nu a picat din ceruri ca un meteorit spiritual, ci a fost elaborată prin jertfă de Sfinţii Părinţi şi Părinţii Bisericii, în concordanţă cu cele mai moderne principii ale epistemologiei, spre care filosofia s-a îndreptat abia în perioada modernă. A fost nevoie de aceşti uriaşi pătimitori şi gânditori, printre care la loc de cinste se numără Sfântul Ambrozie al Mediolanului, pentru ca dogma ortodoxă să se înalţe vie şi lucrătoare în conştiinţa umanităţii.

Atitudinea autorului acestui tratat este de neştirbită veneraţie faţă de subiectul său, decurgând de aici o acribie admirabilă şi o rezervă auctorială demnă de un hagiograf de vocaţie.

Tratatul despre Sfântul Ambrozie al Mediolanului este o lucrare ce va dăinui veşnic în spiritualitatea ortodoxă românească şi europeană, va fi nelipsit din bibliografiile exegezelor cu privire la raportul orient – occident în creştinism, va arăta lumii că din Capadochia la Milano este doar o aruncătură de băţ atunci când adevărul triumfă.

Punându-şi semnătura pe această carte, preotul doctor Ştefan Zară trece pragul dintre ucenicie şi creaţie proprie, anunţând devenirea întru marea şi plina de bucurii interpretare modernă a Cuvântului lui Dumnezeu şi a operei şi vieţii sfinţilor Săi.

Gheorghe Smeoreanu