Nu ştiu cum se face, însă cei care sunt de partea lui Charlie Hebdo par mai deştepţi decât cei care sunt împotrivă.

Probabil că cinismul se defineşte mai uşor decât iubirea.

Dan Alexe, de pildă, realizează pe blog o spectaculoasă hermeneutică a insultei charliene faţă de care bietele alegaţii ale lui Pleşu cu privire la limitarea înţeleaptă a libertăţii de expresie par nişte bâlbâieli.

Dan Alexe atinge culmile decriptării atunci când ne explică o caricatură în care Sfânta Treime face sex, avident în trei:

„Nu e de mirare că pentru ne-creștini treimea e compusă din Dumnezeu Tatăl – Isus și Maria… Pentru că nimeni, dar absolut nimeni, nu a știut vreodată să definească Sfântul Duh… Așa că Charlie s-a mărginit la reprezentarea tradițională a unui echer.

Personal găsesc ideea unui echer in curul cristic foarte comică. Ochiul din echer, după cum se vede, e panicat și se întreabă ce caută acolo. Apoi, în franceză, anusul e uneori asimilat unui ochi: ochiul de bronz. Chestiune de libertate de spirit. Glume franceze, de la poporul care vi l-a dat pe marele scriitor al libertății: Marchizul de Sade.

PS: Isus e făcut expres, în desen, să semene un pic cu Cicciolina… Să nu uităm că Cicciolina a fost o foarte activă deputată in Parlamentul Italiei, din partea Partidului Radical. Democrația trece mai degrabă pe aici decât prin Agapia.”

Concluzia este că dacă vrei să pari deştept şi european o dai cu Charlie, dacă nu, rişti să rămâi un biet mioritic. 

Iată, pentru a vedea la ce distanţă de temperatură intelectuală trăieşte Pleşu faţă de Dan Alexa, un fragment şi din autorul Parabolelor lui Iisus:

“Cred că am dreptul, în numele libertăţii de expresie, să cer public limitarea înţeleaptă a libertăţii de expresie, mai exact să cer legiuitorului şi spiritului civic, dar şi bunei cuviinţe, civilizaţiei interioare, bunului simţ să mă ajute.”

Ce banal !

Pare-se că pe blog se întâmplă ca în viaţă, unde se spune că oamenii buni nu au noroc.