Matca lui Marin Sorescu este un Hamlet al dramaturgiei românești, motiv pentru care apreciez în cel mai înalt grad faptul că Teatrul Anton Pann din Râmnicu Vâlcea a riscat să pună această capodoperă în repertoriu.

S-a ajuns, după inspirate decupări textuale și curajoase aglutinări de personaje, la un spectacol fără fisuri, o discretă capodoperă. Regizoarea Mateea Marin a creat un gestalt  orgolios, a crezut în sine și a reușit o punere în scenă compactă, puternică, memorabilă.

Scenografia semnată de Horia Țigănuș arată o capacitate de extragere a esenței din uriașul mesaj al piesei.

Fără discuție, distribuția este punctul fortissimo al spectacolului. Andreea Radu este perfect convingătoare, își scrie evoluția scenică fără nicio greșeală și cu un respect de apreciat față de mesajul dramatic. Alexandru Beteringhe, în ciuda unor mici ezitări, face un triplu rol care presupune un talent extrem de solid.

Cu acest spectacol, directorul Tavi Costin a plusat. Îți trebuie o doză de frumoasă nebunie să pui Matca în oferta acestui teatru orgolios, dar totuși aflat la destui kilometri de București, Craiova ș.a.m.d.

Cu Portugalia și Matca, chiar și cu prea explicitul Ivan, Teatrul de la Vâlcea refuză să fie provincial și că așa stau lucrurile o arată și premiile pe care le obțin membrii trupei.

Te freci la ochi și te întrebi: cum naiba ține vraja ?

Gheorghe Smeoreanu