Ce vor susținătorii lui Călin Georgescu este greu de știut, de găsit un numitor comun. Probabil că, deși nu vor să recunoască, marea majoritate ar vrea ca Georgescu să prezideze o societate nici comunistă, nici capitalistă, pe care nu o pot defini concret, ori se tem că vor fi considerați bizari dacă o definesc.

Călin Georgescu însuși și-ar dori altceva. Georgescu a publicat în urmă cu doi ani o carte intitulată ”Marea renaștere/ Adevăr, Libertate, Suveranitate/ Ieșirea din Matrix” la care observ că puțini fac referire și în care autorul spune clar ce ar vrea să se întâmple cu România. Încă din prefață, aflăm că autorul îmbrățișează teoria politico – economică a distributismului ”bazată pe micul proprietar – producător, întruchiparea omului suveran”. Există și trimiteri bibliografice în acest sens, una fiind la Elman Service, Primitive Social Organisation, 1962, unde se spune că ”Într-o asemenea societate, poți să cunoști pe fiecare în parte, ai posibilitatea să îl descrii, în funcție de poziția sa, într-o rețea de rudenie”. Călin Georgescu ne arată că ”Timp de milioane de ani omenirea a trăit în mici comunități autonome – ceea ce înseamnă că erau autarhice sau autiste – de o diversitate uimitoare, în care dominante erau tradiția și relația parsonală între membri”.

Lui Georgescu nu îi place confortul modern. Ce? Cum adică? Să citim. ”De fapt, ce înseamnă confortul modern? Confortul este noua religie promovată de tehnoglobaliști. Lipsit de confort, de mistica și imaginarul social pe care acesta le presupune, omul postmodern va fi cuprins de o teribilă panică, față în față cu propria conștiință s-ar simți gol și neputincios. Sursă de satisfacții imediate, confortul îi risipește temerile, îl apără de confruntări dezagreabile, îl transformă într-un sclav fericit”. Pe scurt, Călin Georgescu consideră că lupta omului pentru confort este greșită. ”Individul își investește energia în falsul transcendent al scopurilor artificiale, strânge cureaua să-și cumpere ultimul model de telefon mobil, să-și facă un concediu în insule etc. Același derizoriu poleit. De la omul de știință până la emigrantul pakistanez ajuns în Occident, fiecare escaladează cantitativul, gonește după forme fără fond și după obiecte fără substanță, este obsedat de mitul împlinirii de sine”. Soluția constă în distributism. România ar trebui să părăsească capitalismul, fără a se reîntoarce la comunism, căutând a treia cale, numită distributism.

Ar accepta susținătorii lui Călin Georgescu să renunțe la confortul modern ? Mă îndoiesc. Ar vrea, mai degrabă, să beneficieze de tot ceea ce au astăzi la dispoziție, în schimb veniturile să le fie garantate de stat, ceea ce este, desigur, o utopie. Mare parte dintre fanii noului profet își doresc un fel de demnitate pierdută pe care să le-o ofere societatea chiar dacă ei nu au muncit pentru asta. Georgiștii își doresc resetarea societății, un t0, considerând că astfel li se va oferi o a doua șansă, pentru că pe prima au ratat-o.

Susținătorii light spun că actuala clasă politică i-a dezamăgit și își doresc innoirea ei, uitând că vreme de 35 de ani au avut la îndemâna mecanismul democratic prin care să își realizeze dorința. Vor însă înnoirea nu prin vot, ci cu mâna lui Georgescu, nu în timp, ci peste noapte, ceea ce iarăși ar prespune o revoluție care să răstoarne actuala organizare statală. Întrebați dacă mai vor partide, ar spune că nu, le ajunge Georgescu, dar în același timp, refuză ideea de dictatură, încă un motiv să subliniez că în mintea georgiștilor este o totală confuzie.

Este normal să ne dorim un președinte mai demn care să ne susțină cauza pe plan internațional, un lider care să apere capitalul românesc, să refuze statutul de colonie. Din păcate, nici Călin Georgescu nu are un asemenea profil, nici susținătorii săi nu s-ar mulțumi cu atât.

Ei vor o revoluție, dar nu știu cum să fie.

Vor o revoluție, dar le e rușine să recunoască.

Vor ceea ce în plan personal nu au reușit.

Vor să piară actuala lume pentru a veni și lumea lor.

Vor ceea ce vrea omul – masă din toate timpurile, anume să ia locul elitei prin forță, nu prin talent și muncă.

Georgiștii sunt din speța celor care au dărâmat comunismul fără să știe ce pun în loc, a celor care l-au vrut pe Iohannis președinte, a celor care au exultat la arestarea lui Liviu Dragnea, a celor care dau întotdeauna vina pe alții, nu pe propria lene și incompetență.

Cu excepții, desigur.

Gheorghe Smeoreanu