Unul dintre băieţii buni, care mă monitorizează cu o atenţie pe care nu şi-o acordă nici lor înşile, comentează, după cum puteţi vedea la rubrica de comentarii, că e păcat, dar nu voi termina nici acest roman cum nu am terminat nimic niciodată. Mi s-a părut, pe fond, o laudă la adresa romanului şi m-am bucurat.Omul zice că ar fi păcat să nu îl termin. Aici, gîndim la fel.În apărare, mă văd nevoit să spun că am terminat patru şcoli superioare, paisprezece cărţi, publicate, trei case, punerea pe piaţă a trei cotidiane, create de mine şi existente şi astăzi în peisaj. Aşadar, voi termina şi acest roman şi voi lansa două anul acesta, unul care e deja gata, are şi macheta isprăvită, e pe cd, se cheamă „Însemnări din casa ei”, iar pe cel pe care îl scriu acum îl voi termina, probabil, la primăvară şi îl voi publica la toamnă. Toamnă cînd se va juca şi piesa „Spovedania unui ziarist”, pe care regizorul Bogdan Cioabă, aflat în Canada, a şi pregătit-o pentru montaj. Cam aşa stau lucrurile, am vrut şi eu să precizez, pentru cei care, criticîndu-mă pe mine se gîndesc, de fapt, la ei. Lovesc cu manta…