Am luat o scurtă pauză de la scrisul romanului, am intrat, practic, în miezul lui şi vreau să dospesc cîteva idei şi sentimente. Totuşi, gîndul se duce permanent la cartea asta şi mă bucur că pot să lucrez la ea chiar dacă lucrez şi pentru revistă. Ani de zile m-am temut să scriu literatură pentru a nu ma trezi că sînt virusat de presă şi abia acum încep să cred că, totuşi, pot să îmbin cele două registre fără a suferi niciunul.

M-a întrebat cineva dacă romanul acesta e, cumva, autobiografic şi i-am răspuns că nu e, Doamne fereşte, nu îmi scriu memoriile, mai am pînă la vîrsta lor. Totuşi, există un model feminin de la care am plecat în creionarea anumitor trăsături, mai ales cele legate de cultură şi libertate, ale personajului Daniela, e vorba de o frumoasă şi deşteaptă fată pe care o cheamă Daniela Ivanciu, cu care am discutat mult înainte de a începe să scriu, întrebînd-o dacă e plauzibilă psihologic o „propunere indecentă” cu miză estetică. Ne-am întrebat amîndoi ce statut are, în situaţia din roman, criticul literar întruchipat de o splendidă necunoscută care îşi oferă trupul în locul unei cronici literare elogioase. Interlocutoarea mea mi-a sugerat idei bune, pe unele chiar i le-am „furat”, ea fiind o surprinzător de bună cunoscătoare, pentru vîrsta care o are, a literaturii, mai ales a clasicilor ruşi şi francezi. Aş risca să spun chiar că dacă ideea romanului nu mi-ar fi aparţinut şi nu aş fi vrut să o şi transpun în text, ea ar fi putut cîndva să scrie pe această temă la fel de bine, ori poate şi mai bine. Nu ar fi exclus, zic şi eu bizuindu-mă pe fler, ca vreodată să citim o literatură semnată de sfătuitoarea mea. Încurajările Danielei reale au contat aşadar pentru a da viaţă Danielei imaginare şi chiar mă gîndesc că ar fi fair-play să dedic romanul Danielei Ivanciu, cu toate că mai e mult pînă departe, voi termina cartea asta abia în aprilie – mai.

Revenind un pic la relaţia presă-literatură, aş putea spune că presa chiar devine mai suportabilă dacă lucrezi şi la un roman, pui un fel de frînă alienării pe care gazetăria o generează şi care roade din om precum apa din mal.