Cei mai mulţi cititori au înţeles că, în ultimele două săptămîni, am scris pe blog un mic roman, ce e drept cu personaje reale, ceea ce trimite, ca gen, către reportaj şi, pe alocuri, spre eseu. La această oră, cartea este gata şi se fac ultimele retuşuri pentru a fi dată la tipar cu un titlu încă nedecis, fiindcă oscilăm cu toţii, adică redactorul de carte, editorul şi autorul între „Albastru circular” şi „Însemnări din casa ei”, deci între un titlul poetic şi unul prozaic. Vom decide şi voi scrie aici ce am ales. Cît despre valoarea acestui roman încă nu e momentul să vorbesc, în primul rînd că nu sînt eu cel care trebuie să se exprime, pot doar să spun că l-am scris cu o pasiune care m-a surprins şi pe mine. Astfel se explică şi de ce mi-am prelungit concediul luat de la ziar. Ca să scriu o carte – redactorul de carte spune că e foarte frumoasă – nu de altceva. O carte despre care voi mai vorbi aici, fiindcă vor urma lansarea, prezentările, cronicile, la începutul acestei toamne.

În fine, romanul e gata, blogul continuă şi cred că zilele acestea împlineşte un an. Vă anunţ însă de pe acum că voi repeta experienţa cu scrisul unui roman pe blog, probabil la iarnă. Îmi place această tehnică fiindcă mă obligă să scriu aproape zilnic literatură, apoi pentru că te afli imadiat în faţa cititorilor şi poţi avea comentarii înainte de a începe o nouă pagină. Dacă pot fi şi ca scriitor prezent în cotidian, aşa cum sînt ca ziarist, de ce să îmi refuz această şansă şi, la urma urmei, această plăcere ?