I-am zis sa-l mai lase dracului pe Tom Degetel. Se aseza la masa si cum batea vintul prin zona, incepea aventura. Pindea fiecare moment, ca un ziarist de prima clasa, ca de ailalti se gasesc pe toate drumurile. 100% si -o bila neagra ca nu s-a maritat nici acum. De fapt, nu avea cum sa ia o decizie asa de importanta, fara a scapa de pretentiile exagerate ale unor parinti mai comunisti decit Stalin. Lucrasera in sistemul oamenilor rosii asa ca gindeau limitat, in clisee, nu acceptau in niciun fel ideea de modern. Era o minune ca isi lasasera fata sa se faca ziarista, basca ai face si alte melicuri firesti unei tinere de aproape 30 ani. Chiar si calugarii ori maicile mai recunosc pe la colturi unele chestiuni pacatoase… Au inceput aventurile lui Tom Degetel. Secretul nostru. Pentru un barbat era o fatuca draguta iar pentru o femeie nu mai mult decit o ciudata. Chiar si asa pe Tereza incepusem s-o plac, nu stiu de ce, asa cum era ea, cu lumea ei. Nu dau cu parul ca si-a schimbat tabieturile fiindca n-am vazut-o de mult, n-am mai auzit despre ea…. O data mi-a vorbit ca unui preot, fara incetare, atit de supusa…Mi-a zis ca s-a angajat la ziar sa iasa in societate si sa cunoasca oameni noi, sa-si faca prieteni si sa aiba o viata activa. Amarita. Insa n-a scapat de aventurile indraznete, pe cele mai inalte culmi si unde se putea…evident. As fi vrut sa o ajut sa scape de inhibitii, repetindu-i ca e frumoasa, ca e tinara si sunt si alte posibilitati. Pe unii barbati libidinosi, daca i-ar fi stiut tabieturile ei, chiar ca i-ar fi bagat in palpitatiuni si ginduri necontrolate. Daca i-as fi vazut parintii pe strada, probabil doi pensionari fericiti c-au lucrat la stat si nu la patron, i-as fi impuscat. Din pacate n-am beneficiat de o asemenea sansa si cit despre permis de port arma …yoc! Ma baga in sperieti docilitatea ei. Credeam uneori ca putea fi o nevasta ideala: ascultatoate, pasionala si cu imaginatie. Alteori o vedeam ca pe fata mamei numai ochi si urechi. Ah, nu asta! O crima singerinda, babe violate si magarite in calduri erau subiecte de mai toate frumusetea la ziarul unde Tereza zicea ca e redactor. De fapt redactor scria doar pe cartonul cu poza, pe care-l folosea sa ia autobuzul gratis, ca in ziar erau numai initiale.Pe vremea aceea era o moda sa lipseasca cu desavirsire contractul de munca. Posibil ca traditia aceea sa fi lasat si in prezent urme.Nu ma pronunt fiindca nu spun ceea ce nu stiu. Tereza era o tinara ziarista, dupa care adesea se mai intorcea capul pe strada. Parul ei roscat -castaniu, buze bine rujate, imbracata tot timpul in rosu, uneori extrem de zimbareata. Terminase o facultate particulara renumita, avea condei, ii placeau glumele bune insa se indeparta cit putea de barbati. Chiar ma gindeam cum se simtea cind facea un interviu cu un director si nu o femeie director. Am sesizat mai apoi ca toti cei cu care intra in contact Tereza erau de aceeasi virsta, posibil, cu tatal ei. Materialele pe care le documenta erau redactate la indigo modelului Secera si Ciocanul. Din acea perioada se incepuse un cult al uritului, al murdarului, o estetica noua in presa menita sa creeze senzationalul, de aceea uneori articolele redactoritei se transformau in avioane si confetti. Si sa fim seriosi, multe erau chiar nepublicabile! Cunoscind situatia fetei, adesea incercam sa estimez parerile parintilor Terezei despre tabloidul ce nu semana de nicio culoare cu nostalgicele almanahuri. Dincolo de aparentele unei persoane superficiale, Tereza avea pasiuni si chiar inclinatii artistice. Era citita. Macar atita lucru ii permisesera urmasii chipiilor rosii. Povestea este trista si un model de inhibare. Aaaa….Apropo de inhibitii. Spre deosebire de gunoaile presei argesene, Tereza n-a luat spaga nicio ciocolata, dar”