Orice s-ar zice, continui sa cred cu toata puterea in idea socialista. Care a esuat in Rusia lui Lenin, crezindu-se ca se poate sari peste capitalism. Aceasta a fost marea eroare si diferenta esentiala fata de Marx, in a carui optica trecerea la socialism trebuia sa se faca de pe pozitiile celui mai dezoltat capitalism. Si nu printr-o revolutie singeroasa, asa cum au crezut Marx si Engels in tinerete, sub influenta avintului revolutionar european de la 1848, ci pe calea democratiei parlamentare si pluripartidiste, asa cum au recomandat in ultimele lor lucrari, mai ales Engels, dar tinute secrete, mult timp, in toate regimurile de dictatura a proletariatului. Tocmai pe aceasta cale s-a facut trecerea la socialism in cele mai dezvoltate tari din lume. Numai ca, din cauza incarcaturii ideologice a acestei idei si a asocierii ei cu abuzurile si celelalte atrocitati din tarile care au transpus-o prematur in practica, e greu de presupus sa se recunoasca vreodata ca socialiste tari precum SUA, Japonia, Marea Britanie, Franta, Germania etc. Dar realitatea este ca, intre timp, sub influenta mai ales a sindicatelor, dar si a insesi fortelor pietei, capitalismul a fost semanat cu atitea elemente de socialism, incit din el a mai ramas doar foarte putin. Si nimeni nu stie cit va mai ramine din el dupa ce actuala criza mondiala nu va mai tulbura cu undele ei de soc apele dezvoltarii. Lumea intreaga pare ca se pregateste de o schimbare radicala in ceea ce priveste fundamentele ei. Capitalismul se pare ca a atins acel prag de care vorbea Marx, dincolo de care nu se mai poate merge pe aceleasi baze.De necesitatea unei schimbari adinci in vechiul mers al lucrurilor se pare ca s-au convins si guvernantii romini. De fapt, s-a inteles, in sfirsit, ca pentru a ajunge la bunastarea din Anglia, Franta, Germania etc., trebuie mai intii sa construim capitalismul! Aici am gresit noi, dupa 1989: ca am crezut ca putem sari peste capitalism! Adica peste adevaratul capitalism, in care incompetentii si lenesii nu au nicio sansa, in care nimeni nu-si poate asigura confortul material daca nu munceste bine si din rasputeri. In loc sa facem din eficienta si performanta un fel de noua religie, dimpotriva, am construit un sistem al coruptiei si faradelegii pentru care tot iadul ne aplauda. In loc sa facem legi clare si sa proclamam domnia legii, noi am ales haosul legislativ si am lasat sa-si faca de cap iuteala de mina si nebagarea de seama. Iar de cind actualii guvernanti au inceput sa curete grajdurile lui Augias, chiar daca inca nu cu mijloacele cele mai adecvate, se gasesc destui care sa sara ca arsi din staulele lor caldute, considerate ferite din calea oricarui vint de schimbare. Mai mult, oamenii lui Ion Iliescu, de pe urma carora, in cea mai mare masura, ne-am ales cu muntii de balegar postdecembrist, se straduiesc din toate puterile sa minimalizeze aceasta opera heracleeana si chiar sa o intoarca impotriva autorilor ei; care sunt demonizati, satanizati pe majoritatea canalelor media.Iata insa ca multora dintre oamenii lui Iliescu li s-a aratat lumina Damascului si ii vedem acum marsaluind pe banda dreapta a drumului. Au trecut de pe stinga pe dreapta, considerind probabil ca nu se poate merge pe stinga pina nu e consolidata dreapta. Adica, fara sa se converteasca, au acceptat sa contribuie la marcarea intregului drum cu semne de circulatie pe care toti sa le respecte. Unul dintre ei este si senatorul Ion Toma, care, trecind la UNPR, a tinut sa precizeze: „Sunt un om de stinga si inscrierea mea in UNPR este un pas firesc”