In contextul in care s-a discutat enorm despre chemarea unor inalte fete bisericesti la CNSAS, au aparut voci care au pus in discutie faptul ca Biserica Ortodoxa Romina a acumulat o avere imensa din retrocedari. Paradoxal, dar in timp, acest lucru s-ar putea sa ne avantajeze pe toti. Iata de ce.In cei 18 ani care au trecut de la revolutie, s-a realizat un proces de „epurare” a rominilor din sfera proprietatii. Daca inainte vreme avutia nationala era „proprietatea intregului popor”, s-a ajuns, treptat, la situatia in care rominii au fost dati la o parte din sfera proprietatii. Dupa cum se stie, marile ramuri ale industriei, exploatarea zacamintelor de petrol si gaze naturale, comunicatiile, bancile, retailul, tot ceea ce poate aduce profit intr-o tara se afla in posesia unor oameni care nu apartin poporului romin. Veti spune ca acesta este mersul firesc al globalizarii, dar intrebarea care se pune este de ce globalizarea ar trebui sa excluda de la masa bogatilor pe toti cei care au o mama si un tata de nationalitate romina. Mecanismul privatizarilor a fost parca inadins conceput pentru ca totul sa fie externalizat. Desigur, capitalul si managementul de import au dus la rezultate spectaculoase in ceea ce priveste modernizarea, productivitatea, profitul, dar este totusi paradoxal ca o tara sa isi schimbe atit de repede si de absolutist proprietarii. Retrocedarile, asa cum au fost ele gindite si practicate, au transferat in proprietatea cetatenilor straini padurile si suprafetele agricole, iar procesul va continua pina la desavirsire.Aceste este contextul in care Biserica Ortodoxa Romina a primit in proprietate o buna parte din averea nationala. Cei care sint atenti la meandrele istoriei stiu ca lucrurile se schimba si nimic nu ramine ipostaziat. Peste citeva decenii, poate, cind ne vom uita in jurul nostru si cind actualele forme de democratie si capitalism vor capata alte nuante, vom putea observa ca daca a ramas ceva rominilor din tot ce au avut, a ramas in cadrul Bisericii. Biserica nu vinde, nu urmareste neaparat profitul, nu privatizeaza.Imi dau seama de faptul ca un astfel de rationament poate parea, la aceasta ora, ciudat. Scripturistic, oamenii crucii nu pun pret pe avere si nu le sade bine sa fie bogati. Asta nu inseamna ca putem trece cu vederea ca daca mai ramine ceva rominilor din tot ce au avut, le ramine in cadrul bisericii stramosesti. S-ar putea sa avem vreodata nevoie de aceasta avere, cindva, intr-un viitor indepartat.