La intrebarea de mai sus, in urma cu doar citiva ani, raspunsul era cunoscut: cine nu e capitalist, e nostalgic comunist. Intre timp, lucrurile s-au mai schimbat asa incit, la aceeasi intrebare, se poate raspunde: om. Adica, cine nu e capitalist, cine nu investeste, nu plateste salarii si nu urmareste un profit e si el om. Este importanta aceasta viziune, fiindca dupa ani si ani de rigiditate in gindire s-a ajuns in situatia ca toti cei care nu sint jucatori in economia de piata sa fie considerati si sa se considere un fel de cetateni de mina a doua. Ei nu au tinut pagina intii a ziarelor, nu au taiat panglici, nu au fost invitati la receptii, nu au intrat in carti de genul „Cei mai puternici oameni din judet” etc. Mai rau este ca acesti ne-jucatori nu au vile, nici masini straine si nici nu calatoresc in strainatate. Ce fel de oameni sint acestia ? Nu cumva niste Neica Nimeni ?Exista o viziune care spune ca peste citeva decenii omenirea va fi salvata de cei care nu doar ca nu se implica in economia de piata ci, mai mult, considera ca semenii lor sint mai importanti decit piata. Francezul Jacques Attali, in cartea sa „Scurta istorie a viitorului”, pe care nu mai mai satur sa o citesc si sa o recitesc, ii numeste pe acesti oameni ai viitorului „transumanii”. Ce sint „transumanii” ? Ei sint acei oameni care se implica in actiuni de binefacere, in apararea naturii, in egalizarea sanselor etc, un fel de ceea ce noi numim acum „societate civila”. Ceea ce este surpinzator la aceasta viziune este ca „transumanii” se vor ocupa si cu productia de bunuri si servicii, numai ca vor avea in vedere nu profitul lor, ci profitul comunitatii in care traiesc.Suna cam cunoscute aceste utopii, ne duc ele cu gindul la „omul nou” din timpul regimului comunist ? Nu neaparat, ba as spune ca din contra. „Transumanii” nu pot sa apara decit in capitalism si in democratie, fiindca optiunea lor de a fi „transumani” trebuie sa fie una libera, nu impusa de stat sau de doctrina. Attali spune ca „transumanii” deja exista si sint acei semeni ai nostri care lupta pentru o idee fara pretentia de a face profit. Ma gindeam sa ma uit in jurul meu si sa vad cine ar putea fi „transumanii”. Nu sint greu de gasit, de pilda in rindurile scriitorilor, pictorilor, actorilor. Ei fac ceea ce fac doar pentru o idee, pentru frumos, pentru arta, pentru ca oamenii sa fie mai buni.Asadar, „transumanii” au aparut, problema este sa le si acordam respectul pe care il merita. Ma tem ca mai e mult pina atunci, dar m-am grabit sa semnalez fenomenul. Exista, asadar, oameni care nu isi pun viata in slujba banului, pe care ii pun in miscare alte resorturi decit profitul. Imbatati de capitalism si oarecum batuti la cap (si in cap) cu anumite concepte de import, am uitat ca asemenea oameni se afla, totusi, printre noi. Este vorba de „transumani”. Termenul este de retinut, fiindca parca ar vorbi despre o alta rasa, una superioara noua.