Noi, cei care ne dam cu parerea despre viata publica in presa locala, sintem mai curati de o mie de ori decit cei care emit opinii de la Bucuresti. Cel putin aceasta este concluzia unui studiu intitulat „Noii precupeti Intelectualii publici din Rominia de dupa 1989”, aparut anul trecut la Editura „Compania”. As face observatia ca autorul, pe nume Adrian Gavrilescu, nu a reusit, dupa cum se vede, sa isi publice rezultatul cercetarilor sale la o editura cu nume sonor, poate tocmai fiindca fluiera in biserica, explicind cum functioneaza financiar presa dimboviteana.Si cum functioneaza ea ? Simplu, pe baza de tiraj, de audienta si de bani, ca orice presa, de pe orice meridian. Numai ca, spune Gavrilescu, la Bucuresti este vorba de bani atit de multi si de interese atit de mari, incit ne putem intreba cit de multa credibilitate mai trebuie sa acordam punctelor de vedere emise in acest context. Studiul ofera, ce e drept, destul de timid si niste cifre, aratind cam cite zeci de mii de euro cistiga moderatorii si invitatii anumitor emisiuni politice de maxima atudienta sau directorii si editorialistii din presa asa-zis centrala.”Noii precupeti” este o carte trista si amara. Pe de o parte, ea explica dependenta opiniei politice, ca marfa, de o piata extrem de concurentiala. Pe de alta parte, autorul nu isi ascunde revolta ca adevarul a ajuns sa fie negociat si vindut ca la piata.Ce este de facut ? Nimic, in principiu. Atita doar ca marele public trebuie sa fie avizat, sa stie cum stau lucrurile, pentru a nu se lasa manipulat. Cind ti se spune ca brinza e pe bani si in materie de presa, singura solutie este sa deschizi bine mintea si sa compari mesajele. Cu alte cuvinte, trebuie sa „consumi” cit mai multa presa si sa ramii sceptic la ceea ce ti se spune, formindu-ti propria opinie, care are macar calitatea de a nu fi vinduta ori cumparata de cineva. O alta solutie este indreptarea privirii catre presa locala, mult mai putin macinata de jocurile de interese. Iar cea mai buna cale, pina la urma, o reprezinta presa comunitara si presa electronica a jurnalistilor independenti dar aceasta este deja opinia mea si despre ea voi discuta alta data.