Prezent, de curind, la o intilnie a primarilor, la Brasov, Tudor Pendiuc i-a facut unui coleg, primar din partea PDL intr-un oras din alt judet, urmatoarea confesiune: „Domnule, trebuie sa recunosc ca nu am in partid 13 oameni potriviti pentru a candida intr-un colegiu in Arges”. La rindul sau, colegul primarului s-a plins de acelasi lucru, adaugind ca in partidul sau situatia e si mai grava decit la PSD.Votul uninominal a determinat o surpriza de proportii, a facut ca, brusc, multa lume, din interiorul clasei politice sau din afara ei, sa realizeze cit de putine personalitati s-au afirmat in politica in cele aproape doua decenii cite au trecut de la schimbarea regimului. Numarul colegiilor este, la nivel national, mai mare decit numarul celor care ar putea candida cu sanse certe.In plus, se pune si problema banilor, in sensul ca un candidat trebuie sa riste o suma oarecare, tutusi substantiala, fara a fi sigur de victorie. Modul alambicat in care este facuta legea electorala face ca un candidat sa nu isi poata estima corect sansele, fiindca daca nu obtine 51% din voturi nu mai poate fi sigur de nimic, indiferent cite sufragii obtine.S-a creat astfel o atmosfera, in anumite medii, foarte propice renuntarii la votul uninominal. Ar fi insa un soc imens pentru opinia publica sa afle ca politicienii au schimbat foaia si clasa politica s-ar compromite definitiv pentru multa vreme. Revelatiile de acum vor prinde bine pentru pregatirea urmatoarelor alegeri, iar legea poate fi ameliorata dupa aceea. Oricit ar fi de…cirpit, votul uninominat trebuie sa fie o optiune definitiva.