Cred ca in nozografia psihiatrica ar trebui introdusa o maladie distincta numita nevroza parlamentara. In viziunea mea, este un fel de boala profesionala cauzata nu doar de stresul pe care il presupune atmosfera din Parlament, ci mai ales de disciplina politica pe care statutul de parlamentar o presupune. Sa fii obligat ani de-a rindul sa gindesti la fel cu ceilalti colegi de partid probabil ca nu e usor si chestiunea asta poate lasa urme.Cel putin la senatorul vilcean Emilian Frincu mandatele pe care le-a avut tind sa il marcheze atit de profund, incit, din nefericire, nu cred ca isi va mai reveni vreodata. Periodic, senatorul are iesi in decor, ca sa ne exprimam elegant, care incep sa ii defineasca personalitatea. Unele dintre aceste simptome sunt foarte vizibile, precum crizele sale colerice, altele sunt detectabile doar pentru cunoscatori. Iata una dintre manifestarile din cea de a doua categorie.Fiind intervievat telefonic la VTV cu privire la atmosfera din Parlament din seara discutarii motiunii de cenzura, Frincu a facut eforturi laudabile de a vorbi calm, echilibrat, vreo citeva minute. Apoi, ca si cum ar fi alunecat pe o coaja de banana, s-a prabusit ideatic. A reluat astfel una dintre obsesiile sale potrivit careia un stramos al sau a contribuit decisiv la Marea Unire, spunind din nou povestea, cu lux de amanunte. Chestiunea nu avea nicio legatura cu cele discutate, dar stresul si-a spus din nou cuvintul.Este clar ca rezistenta psihica a senatorului Frincu in fata multiplelor probleme pe care le ridica viata politica se apropie de sfirsit.