Zgomotul vesel al vacantei s-a risipit ca o perdea de iluzii in vintul rece al realitatii, lasind in aer nostalgii razlete plutind ca niste aurore boreale peste sufletele noastre prea impovarate de grijile cotidiene. Strivita sub talpa grea a noului anotimp, vara aluneca in amintirea dulce a libertatii, cind mai tot rominul aflat in concediu are o clipa iluzia libertatii, vazindu-se putin peste vremuri, si nu tot sub vremuri ca-n toata istoria lui. Acum vremurile revenind peste el, resimte din plin firul de bruma ce se insinueaza viclean pe sub perdeaua de lumina a soarelui, tot mai putin stravezie pe masura ce toamna se instaleaza temeinic si ne cheama la numaratul bobocilor. Numai ca, de-atita furtuni care ne-au bintuit tot anul, de-atita grindina cazuta peste noi din norii grei ai unei guvernari haotice, lipsite complet de viziune, nu prea mai avem ce boboci sa numaram…O mare ruginie, ca sa nu zic portocalie, in ton cu rasuflarea sfisiata a acestei toamne a socotelilor, ne inunda sufletele si ne impiedica sa mai si respiram sub valurile uriase ale imposturii, adevarate tsunami, care, de douazeci de ani incoace, insotesc fiecare guvernare, obligata sa-si rasplateasca lacoma-i clientela. Si daca inca mai suntem, daca reusim sa supravietuim in mijlocul atitor dezastre care nu se mai termina, e meritul nostru personal, gasind in noi insine resursele necesare unor mici victorii, menite sa amine pe cit posibil deznodamintul in razboiul cu timpul invincibil. Desigur ca se intimpla si altfel, foarte multi dintre noi vestejindu-se pe crengile saraciei si cazind ca niste frunze uscate pe covorul tot mai gros de infringeri, de la sol. Si totusi…Si totusi, pe sirmele orizontului, inrosite de intensitatea asteptarilor, vedem intinse la uscat noile vesminte pe care le vom imbraca in urmatoarea duminica a destinului nostru. Scurtati cind de miini cind de picioare pe patul procustian al reformelor, ne asteptam ca in scurt timp sa nu mai curga singe, acesta incepind sa se coaguleze in ranile inca deschise. Dincolo de o uluitoare incompetenta, actualii guvernanti au macar meritul de a fi indraznit sa incerce sa mute din loc muntele de inechitate si privilegii pe care oamenii lui Iliescu l-au inaltat peste trupul imputinat si vlaguit al acestui popor. Inceputa cu destule ezitari si erori, reforma statului postdecembrist se dovedeste o opera extrem de dureroasa, in multe locuri ale corpului social trebuind sa se taie adinc, pina la tesuturi vitale. In jurul a numeroase buboaie ce cresteau de multi ani, umflind pina la insuportabil epiderma normalitatii, a trebuit sa se opereze cu bisturiul. Multe au fost extirpate, altele inca mai cresc obturind noile si inca anemicele canale de energie vitala, dar cel putin vedem ca se actioneaza in directia schimbarii vechilor stari de lucruri. Stari de lucruri ale caror baze fusesera puse de oamenii lui Ion Iliescu, iar criza mondiala ne-a aratat in ce nisipuri miscatoare fusesera infipti pilonii tranzitiei in tara noastra. Totul a fost conceput in scopul jefuirii pina la singe a acestui popor, pentru ca, la un moment dat, sa se traga podul si sa nu mai poata nimeni ajunge la stapinii castelelor. Se pare insa ca nu mai e timp de tras niciun pod, iar cei din spatele zidurilor de bogatie furata se pregatesc sa toarne apa clocotita a demagogiei in capul asediatorilor. Ameninta cu alegeri anticipate si fac guverne din umbra. Prin crenelurile ipocriziei isi arata muschii incordati la maximum si se asteapta sa le vina in ajutor masele saracite si deznadajduite. Deocamdata sondajele de opinie le dau dreptate sa spere in acest sens. Actualii guvernanti au scazut dramatic in sondaje. Iar actul lor de guvernare demonstreaza un diletantism atit de evident, incit nu te poti intreba daca nu cumva sunt lipsiti complet de busola. Si totusi…E pur si move, am zice si noi daca ne-am afla in pielea lui Galilei, cel silit sa-si retracteze ideile ce contraveneau flagrant punctului de vedere oficial. Si totusi ceva se intimpla la nivelul structurilor iliesciene ale statului romin, ceva zguduiri, chiar prabusiri pe ici pe colo. Desi nu ne este clar ce se intimpla, dupa strigatele de durere care umplu ecranele televiziunilor „Realitatea”