Am citit in Curierul zilei o stire care mi-a atras atentia pentru ca rar am vazut atit de multe greseli exprimate intr-un numar atit de mic de cuvinte. Stirea este semnata de Vlad Dumitrescu si nu face decit sa confirme ceea ce spuneam cu alta ocazie: ca redactia Curierului e plina de necajiti pentru care presa este inca un mister nepatruns. Dar iata productia lui Dumitrescu: / / Grav accident rutier / Miercuri, in jurul orei 12.00, in comuna Merisani, Alecu Ion, de 34 ani, domiciliat in localitate, in timp ce conducea un autoturism proprietate personala, nu a adaptat viteza la conditiile de drum. Din aceasta cauza, a pierdut controlul volanului si s-a izbit de un podet din beton situat pe partea dreapta a directiei de mers. Din accident a rezultat vatamarea corporala grava a Anei Alecu, de 23 de ani, din comuna Merisani, care se afla pe locul din dreapta fata. Soferului in cauza i-a fost intocmit dosar de cercetare penala. / / Stirea asta este un caz de manual, in sensul ca ilustreaza perfect cum pot fi incalcate absolut TOATE regulile dupa care trebuie scrisa o stire de presa CORECTA. Sa vedem, in paralel, cam care sint aceste reguli si sa le ilustram cu contraexemplele luate de la Dumitrescu asta. / Structura stirii / Cuiul Redactorul adica ala care redacteaza un text pentru a fi publicat trebuie sa faca niste miscari de incalzire inainte de a se apuca de scris, ca daca intra in stire fara aceasta incalzire, face intindere neuronala. Adica, in primul rind, trebuie sa stabileasca cel mai important al intimplarii, sau cuiul, despre care vrea sa scrie. Este o etapa esentiala, pentru ca stirea va incepe cu ACEST element. Dumitrescu zice ca lucrul cel mai important care s-a intimplat acolo (pentru ca asa incepe stirea) e ca un sofer nu a adaptat viteza la conditiile de drum, a pierdut controlul volanului si a intrat cu masina intr-un cap de pod. Gresit. Cel mai important lucru este faptul ca o tinara a fost ranita grav intr-un accident provocat de un sofer inabil. / Introducerea Asadar stirea ar fi trebuit sa inceapa, de fapt, cu sfirsitul! (E poate contraintuitiv pentru redactorii care nu au scapat inca de influenta povestilor lui Ion Creanga, structurate cronologic, dar interesul cititorului este sa afle cit mai repede esenta intimplarii si de-abia mai la urma cauzele, imprejurarile, locul, adica amanuntele.) De la Dumitrescu asta ar fi trebuit sa aflam mai intii ca o tinara a suferit rani grave (cit de grave?) intr-un accident petrecut miercuri la prinz in Merisani, adica, asa cum scrie la manual, ar fi trebuit sa raspunda, in introducere, la intrebarile CINE (a facut?), CE (a facut?), UNDE (a facut?), CIND (a facut?), CUM sau DE CE?. / CINE: O femeie de 23 de ani / CE: a fost ranita grav intr-un accident petrecut / UNDE: la Merisani / CIND: miercuri la prinz. / CUM/DE CE: cind masina in care se afla a intrat intr-un cap de pod. / Pentru ca femeia in cauza nu e VIP, nu se recomanda referirea la ea prin nume in prima propozitie. Numele va fi folosit la urmatoarea referire. Aceasta prima propozitie NU va incepe niciodata cu complementul de timp sau de loc. Ea incepe cu SUBIECTUL! / Corpul stirii Dupa ce ne-a lamurit, in esenta, intimplarea, redactorul continua cu explicarea cauzelor. Abia acum aflam ca soferul ala nu a adaptat viteza la conditiile de drum (care erau aceste conditii? Ploua, era polei, era o turma de oi care traversa soseaua?), ca a pierdut controlul volanului si ca a intrat cu masina in podet. Ca o curiozitate personala, ce masina conducea Alecu ala care nu a adaptat viteza? Ar fi trebuit sa mai aflam si natura ranilor si in ce masura ii pun femeii viata in pericol, daca sint asa de grave ranile (lucruri care lipsesc documentare incompleta!). Pe sofer il cheama Alecu, pe femeia aia o cheama Alecu, e vreo relatie de rudenie, sint sot si sotie, frate si sora? Iata intrebari la care stirea nu raspunde documentare incompleta. Si un element la fel de important in context: purta sau nu purta aia centura de siguranta? Ca, pina la urma, asta ar putea sa fie cauza proxima pentru care a dat de dracu. Evident, Dumitrescu nu stie… / Finalul De obicei finalul este rezervat informatiilor laterale, care ar putea la fel de bine sa si lipseasca, fara ca stirea sa sufere in esenta ei. Adica de exemplu, citarea unei statistici a accidentelor la Merisani, daca e disponibila. / Citarea surseiEste o obligatie si in acelasi timp o dovada de bun simt sa-l amintesti in articol pe ala de la care ai informatia. Dupa cum apare stirea, ai zice ca Dumitrescu se afla, el insusi, la capul podului in care a intrat ala cu masina. Evident nu e asa, el are informatiile de la politie si era normal sa le atribuie titularului lor de drept, politiei rutiere, agentului-sef Icsulescu sau sefului de post din comuna. Dumitrescu s-ar fi scapat de obligatie si ar fi dovedit ca are bun simt daca incepea corpul stirii cam asa: Dupa cum ne-a declarat cutare, sau Potrivit comunicatului IJP, … / LexiculStirea sufera grav si la capitolul vocabular. Senzatia mea este ca Dumitrescu a copiat-o mot-a-mot din procesul-verbal de constatare a accidentului. Naturaletea limbajului este un atribut al unei stiri bine scrise, dar stirea lui Dumitrescu este impanata cu elemente de jargon politienesc. Nu cred ca in lumea asta larga exista oameni sanatosi la cap care, atunci cind se exprima natural, folosesc asemenea expresii: / autoturism proprietate personala adica masina lui;domiciliat in localitate [Merisani] in traducere, din Merisanidin accident a rezultat vatamarea corporala grava in romineste se spune ca a fost ranita grav in accidentse afla pe locul din dreapta fata rominii spun ca statea linga sofer sau statea pe locul mortului. / / Mirosul de proces-verbal de politie ma face sa trag concluzia ca Dumitrescu asta, stind in cur in redactie, a primit informatiile prin fax de la politie si pur si simplu le-a transcris, asa ca nu ma mira gaurile din documentare. Ofiterul de presa al politiei e ofiter de politie, nu jurnalist, lucru care il scuza ca scrie asa. Dar Dumitrescu asta e jurnalist, cica. Atunci de ce scrie ca un ofiter de politie? Pai, de prost, de lenes sau de amindoua. / Nadia Comaneci a presei nu exista / Am facut aceasta analiza oarecum plictisitoare ca sa demonstrez ca presa este o meserie grea, cu regulile ei, la fel de stricte ca ale codului rutier, de exemplu, ca sa raminem in tema. Nu oricine si nu oricind poate fi jurnalist adevarat, pentru ca devenirea este grea, cere timp, cere studiu, cere eforturi pe care necajitii astia care innegresc hirtia pe la ziare nu par deloc dispusi sa le faca. Cere sa citesti mult inainte de a scrie putin. Nu invers. De-aia zic ca in presa fenomene gen Nadia Comaneci nu sint posibile. / / In final, o recomandare pentru cititori: cind va aflati pe locul din dreapta fata, puneti-va centura de siguranta. Altfel, daca soferul pierde controlul asupra volanului, riscati sa va alegeti cu vatamari corporale grave. Si, mai grav, riscati sa scrie Vlad Dumitrescu despre dumneavoastra si sa apareti in Curierul zilei. / / Uite-o stire moarta la Negut la poarta… Sau poate nu moarta, doar cu vatamari corporale grave… / Post scriptum / Pentru amuzamentul dvs. hai sa vedem cam cum ar fi scris Ion Creanga punguta cu doi bani, daca ar fi fost jurnalist. / / Un cocos dotat cu puteri paranormale l-a ajutat pe stapinul lui, Stan Patitu, din Humulesti, sa intre in posesia unei averi estimate la circa un milion de galbeni, constind in aur, vite, oi, porci si pasari. / Alungat de acasa de stapin pentru ca nu facea oua, cocosul a gasit pe drum o punguta cu doi bani, cu care dupa cum ne-a declarat el, spera sa reintre in gratiile stapinului. Pe drumul de intoarcere, cu punguta in cioc, cocosul s-a intilnit cu boierul cel lacom, al carui vizitiu i-a luat punguta cu forta. „A fost un moment greu, declara cocosul. Mi-am vazut naruindu-se speranta ca stapinul meu ma va primi inapoi in batatura lui si m-am decis sa recuperez punguta, indiferent cite pene si citi fulgi ma va costa asta”. / Luind urma trasurii, cocosul a ajuns la boier acasa si a reusit sa dejoace toate incercarile magnatului de a-l trimite pe lumea cealalta. Mai mult, puterile lui paranormale l-au ajutat sa inghita toata averea boierului, lucru pe care nu reusise sa-l faca dupa cum sustin taranii de pe mosia lui nici Froufrou, amanta lui de la Paris. Cu nervii la pamint si cu haznaua golita, boierul i-a restituit punguta cocosului. „A fost un adversar puternic care a cistigat razboiul psihologic si m-a lasat sarac lipit. Sint fericit ca am scapat atit de ieftin”, a declarat boierul pentru CNN. Cocosul s-a intors la casa stapinului lui, urmat de toate dobitoacele din batatura boierului si purtind in pipota circa zece mii de monede de aur. / / Pare o gluma, dar nu e. E ilustrarea diferentei intre structurarea cronologica a unei povesti si structurarea anticronologica a unui articol de presa. / / Cine are urechi de auzit…