Una dintre perversiunile cele mai des experimentate in relatia dintre ziarist si omul politic este urmatoarea. Ziaristul se uita in jurul sau pentru a observa care oameni politici sunt criticati si pune ochii pe cel mai criticat. In faza urmatoare, se adreseaza acestuia si ii propune mai multe variante: sa il laude el, sa demonteze criticile ori sa il injure pe cel care critica, ori toate trei la un loc. Cu cit omul politic este mai des si mai dur criticat, cu atit mai usor va accepta una sau mai multe dintre variante si va plati cu atit mai gras.Uneori, ziaristul trece peste faza negocierilor si se pune direct pe treaba, laudind, demontind si injurind, stiind ca eforturile sale vor fi remarcate si rasplatite cum se cuvine. Iata de ce articolele critice scrise de un anumit jurnalist devin o adevarata mina de aur pentru alti jurnalisti. Metoda este patentata si functioneaza cu o uimitoare eficienta.Pentru a ilustra aceasta tehnica perversa, voi lua un exemplu concret.Citiva ani la rind l-am criticat pe presedintele CJ si PSD Vilcea Ion Cilea, spunind despre el ca este „prafuit”, „depasit”, „comunistoid” etc. Cu multa bucurie, vreo doi editori i-au bagat sub nas articolele mele ori i-au povestit comentariile mele de la televizor si s-au oferit sa aplice metoda: „laudare demontare injurare decontare”. Bucurie mare pentru toata lumea, bani in cont, succes editorial. Ce a urmat ?A urmat faptul ca mi s-a parut excesiv sa il mai critic la fel de dur pe Ion Cilea in aceasta perioada cind se fac sondaje in cadrul USL. Nu merita omul chiar atita presiune, are si partile lui bune, cum ar fi: harnicia sau patriotismul local. Ia sa-i mai las sa-l critice, mi-am zis, pe adversarii sai politici, liberalii (pe timpul sondajului) si pedelistii si sa nu ma mai las folosit drept virf de lance intr-o batalie care nu e in primul rind a mea, ci in primul rind a lor. Eu am spus cum il vad pe Ion Cilea, acum sa spuna si ei, daca au ceva de spus, daca au curaj, daca ii tin puterile.Va inchipuiti reactia, cita tristete a provocat aceasta atitudine prin vreo doua redactii, pentru ca undeva se rupea filmul. Daca nu mai e critica, nu mai e nici „laudare demontare injurare decontare”.Asa functioneaza biata presa, paznicul pe jumatate adormit al societatii noastre provinciale.