Intrebarea din titlu mi-a aparut in minte intr-o zi a anului trecut si m-a ingrijorat. Nu stiu daca v-ati gindit vreodata ca nici lectura in exces nu este buna, fiindca ne ia din timpul pe care trebuie sa ni-l consacram noua insine. Greu de spus cit trebuie si ce trebuie sa citesti intr-o viata care e finita. Daca in Rai ni s-ar promite carti bune, poate unii dintre noi ne-am stradui si mai mult sa-l meritam. Iata citeva pagini din jurnalul de anul trecut in care apar aceste idei. Simbata, 4 martie 2006. Lucrez, toata ziua. Vorbesc cu P. de citeva ori. Scriu pentru „Viitorul”. Incerc sa fac efort, sa fiu rabdator. Seara, ma suna E. si sint bucuros pentru asta. Adorm tirziu, dup ce termin cartea lui Jean Delumeau „In asteptarea zorilor”, subintitulata „Despre crestinismul de miine”. Exceptionala. Voi scrie despre ea in ziar.Pornind de la protestul lui Delumeau impotriva doctrinei pacatului originar. Intrebarea care se pune este urmatoarea: putem sa ne inchipuim ameliorarea conditiei umane in sensul incetarii mortii copiilor, a mortilor stupide, a nedreptatilor flagrante fara sa intelegem imediat ca disparitia raului ar duce la stricarea intregului angrenaj. Faptul ca mai binele este dusmanul binelui este valabil la nivel individual, dar este decisiv la nivelul umanitatii.Petre m-a sunat sa-mi spuna ca au aparut doua cronici despre cartile mele de versuri intr-un volum de un anume Paul Aretzu. Evident ca ma bucur, dar tema discutiei este alta. Ii spun ca trebuie sa fim atenti in urmatorii zece ani. Chiar daca am optat pentru presa, batrinetea nu trebuie sa ne prinda saraci, fiindca dorintele si idealurile vor fi cam aceleasi si peste un deceniu. / Joi, 9 martie. Bun autocontrol, concentrare maxima. C. vrea sa ii dau citeva sute de milioane. Un complexat. Va urma un proces, poate.Citesc exceptionala carte a lui Capek „Istorii apocrife”.Imi iubesc fetele, imi iubesc prietenii, imi iubesc munca. / Luni, 13 martie. Nu poti fi fericit fara sa fii modest. Modest, nu umil, nu resemnat. Problema este ca in presa acestor ani nu puteai ramine cu usurinta modest, trebuia sa bravezi tot timpul, sa fii permanent excitat de tine insuti. A trecut, cel putin pentru mine, aceasta faza. Si chiar daca ar parea tirziu, vreau sa ma imprietenesc cu modestia, acea modestie care te invata sa lupti si sa te bucuri de cel mai marunt dar. / / Modestia mai ales in plan intelectual te ajuta sa acumulezi, sa armonizezi, sa progresezi. Da-o dracului de isterie, cred ca se poate face spectacol de presa si echilibrat! (Vezi ce frica iti e?).Lucrez sase ore ascultind muzica (Ceaikovski dirijat de Celibidache).Citesc un roman al lui Pascal Bruckner: „Oare care dintre noi l-a inventat pe celalalt”. / Vineri, 17 martie. Din ce in ce mai dispus sa renunt la hedonismul intelectual care m-a caracterizat toata viata si care mi-a facut atita rau. Am citit cu placere ceea ce nu-mi era necesar si cu neplacere ceea ce imi era necesar. La fel in ceea ce priveste intilnirile, scrisul. Imediat ce un lucru se prefigura ca fiind lucrativ, nu mai aveam nici placere si tratam problema superficial. Serios ca se schimba stilul. Mai ales ca am reusit, slava Domnului, sa nu mai beau decit la finele saptaminii.Despre cartea lui Bruckner. Excelenta. Gabriel si Luc sint doi prieteni, pianisti care au cintat ani de zile concerte pentru patru miini. Ajuns amindoi batrini, semiratati, cu burta, renunta amindoi la idealurile tineretii si, desigur, la prietenie. Cauza? Modul in care barbatul, in general, priveste femeia, ca obiect sexual. Lipsa de spiritualitate a barbatului in raport cu femeia il pierde, ii pierde sufletul, trupul, cariera, tot. B. pare a spune ca nu conteaza tipologia in care se incareaza barbatul, fiindca exista acelasi model de dispretuire a femeii. / Marti, 4 aprilie. Mai trebuie ca de acum, cind am ziarul meu, sa schimb tot ce a fost mai rau, sa devin, in sfirsit, perfect responsabil. Ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a ajutat sa ajung aici luindu-ma din cea mai neagra depresie din viata si din cea mai perfecta saracie si lipsa de perspectiva. / Simbata/Duminica 22/23 aprilie. Hristos a inviat! Am fost la biserica.M-am rugat pentru sanatate si perfectionare morala.Am facut al patrulea cotidian, „Viitorul”. Sint fericit si echilibrat. Nu mai am acea disperare bolnava. Cind iubesti, nu esti niciodata singur. / Duminica, 23 aprilie. Sfintele Paste si Sf. Gheorghe.A fost prima zi in care Em. a ramas cu mine in vreme ce lucram. S-a purtat patrunsa de aceasta premiera. Am fost fericit.Apoi, am mincat impreuna, dupa-amiaza am fost in vizita la Mircea, seara am scris, am vazut un film, am citit.Normalitatea ma cotropeste. / Marti, 9 mai. Practic, nu lucrez la nimic, lucrez cu mine insumi, ceea ce face ca totul sa iasa bine.Azi: Ziar bun. Analiza financiara optimista. Intilnire placuta cu Em. si Mircea la Librarie. Vizita la familia L., cu care am baut o bere afara, prima seara pe terasa din acest an. Cronica la „Vesnicia de zi cu zi” a P.S. Calinic. / Joi, 15 iunie. Incep sa scriu la „Capcana pentru Dumnezeu”. Cine stie cind o voi termina, tinind seama de sutele de pagini pe an pe care le scriu pentru ziar….Miine, plec la „Valea cu Pesti”.Revad, inainte de culcare, „Postasul suna intotdeauna de doua ori”, cu Lana Turner si John Garfield. / Vineri, 16 iunie. Valea cu Pesti. Em. spune: „Nu stiam ca lumea e asa de frumoasa”. Stam doua zile. / Vineri, 23 iunie. La Boteni, cu corturile.Em. este prima oara cu cortul. Ii place mult, e in forma. Ne straduim sa spuna „mlastina”. Zice „blastina”.Citesc „Viata lui Mohamed” de americanul din secolul XIX Washington Irving si „Noua toleranta” de Josh McDowell si Bob Hostetler, cu o tema fata de care am o pasiune fierbinte: iararhia valorilor. / Duminica, 2 iulie. Am petrecut patru nopti si trei zile la „2 Mai” (Em. numara intotdeauna, inca de la plecarea intr-o calatorie, zilele si noptile). Este drumul nostru ritual prin care impartim viata in perioade mai scurte si deci mai multe decit anii. In ultimii 15 ani am fost de 50 de ori. Este ca si cum o virsta de 75 de ani ar deveni una de 250 de ani. Trucuri de-ale mele. / / Em. a fotografiat furtuna, cea mai mare pe care am vazut-o pina acum. Are talent, din fotografiile ei intelegi ca nu esti niciodata destul de atent la „frumusetea lumii vazute”.”2 Mai” ramine pentru mine un fel de Santiago de Compostella. Revelatia acestei a cincizecea calatorii acolo a fost ca probabil mi-am irosit 20% din viata din cauza genitorilor, 40% din pricina mea, iar restul de 40% s-a salvat ca prin minune. Nu e rau.Ma duc in vizita de lucru la maestrul M.G. si ii prezint, dintr-o rasuflare, planul „Capcanei”. Pare emotionat si sincer. Ii spun ceea ce cred si anume ca ar putea sa fie un mare succes. / / Seara, primesc un telefon care mi se pare sumbru si sint poftit degraba la o intilnire. Alerg, cu presimtiri sumbre in suflet dar, ce sa vezi, R. ma astepta cu masa pusa si intr-o dispozitie de lupta cu dusmanii confuzi. Mare om, R.! Cu atit mai mare cu cit se autoironizeaza permanent, ca sa-l scape printre degete ingerul trufas.Termin de citit „Mario Vargas Llosa in dialog cu Gabriel Liiceanu”, cu supratitlul „Chipuri ale raului in lumea de azi”. Llosa zice: „Uneori, geniul ajunge la noi printr-o fiinta demna de dispret, chiar josnica, si uneori, oameni minunati, care merita sa intre in Rai, sint foarte prosti scriitori, ale caror carti ne cad din mina, ne omoara de plictiseala”.Mai zice: / / „Democratia nu are cum sa-i seduca pe intelectuali”. / Ca de fiecare data cind sint in forma, plec noaptea la „Libraria Mea” si cumpar carti si filme. Iata lista: / Carti: Mircea Eliade: „Jurnalul portughez si alte scrieri” (2 vol.); Stephen W. Hawing: „Visul lui Einstein si alte eseuri” (imi place sa il citesc pe fizicianul paralizat fiindca modelele lui cosmologice il implica permanent pe Dumnezeu); Luigi Giussani: Riscul educativ.Cind le va veni rindul si acestor carti, Jurnalul va sti cite ceva. / Filme: „Ana Karenina” cu Greta Garbo, „Regina Cristina”, tot cu Garbo si „Inainte de rasarit” cu Ethan Hawke si Julie Delpy (am deja in colectie partea a doua, adica „Inainte de apus”). / Marti, 4 iulie 2006. Intotdeauna dusmanii autentici, cei care ma urasc fara sa ma fi intilnit, fara sa ma cunoasca (cei care ma urasc stiindu-ma au macar o intemeiere epistemica) ma fac sa progresez in viata. Iata-i, de pilda, pe D. si B. Din cauza lor lucrez acum intr-un spatiu potrivit spiritului ziarului meu. N-ar trebui sa le multumesc? Ce ciudati par cei normali, in schimb cei normali par intotdeauna ciudati.Semifinala GermaniaItalia. O vedem, intr-o atmosfera bucolica, eu, Col. si Cost. Ii spun lui Col. ca daca vrea sa nu dea bani la doctor, trebuie sa tina jurnal. Cele mai bune idei sint intotdeauna respinse cu entuziasmul normalitatii. / Miercuri, 5 iulie 2006 . La „Libraria Mea”, o mina de intelectuali care trec mai mereu pe aici au venit la o intilnire cu Mihail Sora si Solomon Marcus. M-am dus si eu. Invitatii au fost de bun simt, au incercat sa filosofeze cit mai aproape de pamint. Totusi, dupa o ora si jumatate, am simtit ca ma plictisesc. Si m-am simtit culpabil pentru asta, fiindca, in fond, oamenii erau agreabili, spuneau chestii inteligente. Iata un posibil raspuns pentru plictiseala mea. Este posibil sa nu mai suport filosofia care nu isi pune problema lui Dumnezeu. Macar sa Il nege si tot e mai bine decit sa Il ignore.Vad semifinala Franta-Portugalia cu Cumatrul. Se termina 1-0 si Scolari ma dezamageste.Hotarim sa hotarim in care week-end sa facem o tabara de corturi la cascada de la V. / Joi, 6 iulie 2006. Mircea cel Bun a devenit profesor universitar. Sarbatorim evenimentul la Cornu, cu Em. si prieteni de-ai lui Mircea. El e coplesit de eveniment. Firesc, e o garantie ca destinul sau nu are cum ramine neimplinit.Ma suna R., intr-un acces de furie copilareasca. Nu-i convine ceva la ziar si ne certam cu sinceritate vreo ora, apoi ne retragem armatele, fiecare, timp de inca o ora. Ii spun ca uneori e taliban, ceea ce suna clar a repros, cu toate ca eu insumi nu stiu cum ar putea cineva sa nu fie, logic, cind iubeste Ceva atit de pretios, taliban. / Vineri, 7 iulie 2006. Zi excelenta. Muncesc pentru ziar si totul merge ca pe roate.Ducindu-ma sa-mi cumpar niste reviste de la locul stiut, intr-un acces de caldura sufleteasca, intru la „Societatea Argeseana”. E pentru prima oara de cind am demisionat. Numai zimbete, lumea, mai ales Dani Barbu, incearca sa se poarte frumos. Vine insa C., care face o adevarata criza, zicind ca gata, m-am ratat, s-a ispravit cu mine. Foarte formal, imi mai zice ca astfel imi ofera un feed-back, ajutindu-ma sa ma obiectivez. OK! Ii ofer si eu citeva feed-back-uri, de ce nu, ii vorbesc nitel despre ratarea sa fundamentala, pe toate planurile. Creste o pisica, nu se iubeste decit pe sine si n-a scris, niciodata, nimic memorabil. Mila de C., care se ingalbenise de ura, m-a coplesit ca o transpiratie. / / Ma suna din nou R. Sufera. Ii spun ca nu mai vreau sa fie atacat din cauza mea si ii sugerez sa isi retraga ambasada. Rasufla usurat. R. e si el om. / Duminica, 9 iulie, 2006. Dumnezeule bun, lasa-ne pe cit mai multi sa ajungem la Tine!Am uitat sa-ti spun.Iti multumesc ca m-ai facut, nu doar pentru ceea ce sint acum, ci pentru ceea ce voi fi in viata pregatita de Tine, viata aceea de care ne e frica.Si inca un lucru. In acea viata nu accept sa fiu fara ele. Vrei sa ma sinucid in ceruri? Nu, evident. In acest caz, vor veni si ele linga mine.Dumnezeule bun, mai lasa-ma in viata pentru a veni la Tine mult mai bun. Stiu ca asa cum vin, asa voi ramine o vesnicie. Stiu. Lasa-ma, te rog! / Luni, 10 iulie 2006. Dar daca citesc atit de mult pentru a nu mai mai gindi la mine? / Vineri, 21 iulie 2006. O revelatie a puterii terapeutice a intoarcerii celuilalt oraz. Ma injura D., in ziarul lui. I-am multumit. Cred ca ramine stupefiat in fata unei asemenea reactii. Trebuie sa treaca vreme pentru a putea reactiona altfel.E foarte bolnav sufleteste, ma voi ruga pentru el.Miine plecam la V., apoi pe Lotru. Ca intotdeauna in asemenea situatii sint fericit si imi propun sa nu scap clipa printre degete, sa fiu atent la ea, ca la un fir de aur cazut din cer in palma. / / Termin de citit cartea lui Hawking „Visul lui Einstein si alte eseuri” Despre Principiul de incertitudine al lui Heisenberg: o dovada ca lumea nu poate fi cunoscuta, lumina nu ajuta sa vezi miezul tainei (Einstein a demonstrat ca nu se poate folosi decit cel putin o cuanta ca sa vezi o particula, mai putin nu se poate; cuante insa disturba traiectoria).Tot H. discuta despre „mai multe istorii ale aceluiasi sistem”.Mai vorbeste despre modele si despre necesitatea de a crede in ele… ca modele. Totul e model, de aceea sint interzisi idolii.Semnatura: