Am ciudata impresie ca toti mortii despre care am publicat vreme de 17 ani la prima pagina a ziarelor pe care le-am condus se eseaza intr-un sir imens, care inconjoara Argesul si ma intreaba de ce am facut-o. Am facut-o pentru ca era un gen nou de presa, a carei audienta putea sa puna in valoare anumite articole. Dar as fi un ipocrit de neiertat daca nu as recunoaste ca am facut-o si pentru glorie si pentru bani. Imi aduc aminte o seara intr-o redactie. Un autobuz lovise un copil si il omorise. Aveam, printre fotografiile de la fata locului, una care arata locul indoit pe bara autobuzului care purta amprenta capului de copil. Am publicat aceasta poza la prima pagina, dar martor imi este Dumnezeu ca am iesit din sala de tehnoredactare si m-am rugat sa fie asupra mea acest pacat.Este vorba despre pacatul comercializarii mortii. Sigur, exista multi care traiesc de pe urma cimitirului: groparii, preotii, cei de la pompe funebre. Insa fara ei, nu ne-am descurca in viata. Directorul de gazeta care publica drame umane la prima pagina nu o face pentru a ajuta pe ceilalti, precum groparul, de exemplu, ci pentru a mari tirajul si a cistiga el insusi glorie si bani.Actest comert cu nenorociri trebuie sa inceteze si sint primul care spune ca este gresit si ca se poate intoarce asupra celui care il practica. Desigur, comunitatea trebuie informata asupra a tot ceea ce se petrece, inclusiv despre crime, violuri, sinucideri, accidente. Insa aceasta informare trebuie sa nu se realizeze in scop comercial, nu neaparat pentru ca se audauga o drama peste alta drama, ci fiindca acela care o face poate plati cu cosmarurile sale. Este cazul subsemnatului.Tutusi, tabloidele exista, in unele tari chiar foarte pregnant. Sa fim insa atenti ca acolo se face o presa de paparazzi si nu una de morga, o presa de vip-uri si nu una funebra. Dea altminteri, cred ca societatile respective nici nu ar admite, nu ar agrea asa ceva. Presa comerciala din Arges trebuie sa existe, nu vreau sa o…interzic eu. Insa ar putea sa fie comerciala fara sa comercializeze drame. Este o chestiune de nuanta pe care sper sa o inteleaga toata lumea.Am vrut sa vina de la mine un astfel de avertisment. Il fac pentru progresul presei de aici dar si pentru progresul existential al colegilor mei. Eu unul nu as mai comercializa drame nici daca as muri de foame.