Il stim pe d-l Goe din trenul care-l ducea la Bucuresti, insotit de mam’mare, mamitica si tanti Mita, sa vada parada de 10 mai (pe atunci sarbatoare nationala) de pe „bulivar”. Era nelipsit din manualele de limba si literatura ramina, prezentat ca un produs exemplar al sistemului burghez de invatamint. Ne amuzam copios la nazdravaniile lui de copil superrasfatat si deplingeam vechiul sistem de invatamint, in care lipsa de educatie facea posibila aparitia unor asemenea mici monstri.In noile conditii postdecembriste, am considerat ca este nevoie de o reforma profunda a scolii, ca sistemul de invatamint creat de regimul comunist nu mai corespunde noilor exigente. Insa, oricit de sincere si de interesante au fost intentiile de reforma, cele trecute si cele care vor mai veni (iata ca tocmai veni, prin noul ministru, Ecaterina Andronescu, si lista ramine deschisa), ele s-au lovit de urmatoarele (cel putin) patru probleme:centralismul rigid al structurilor decizionale si de control;slaba motivatie salariala a personalului didactic;calitatea in continua scadere a corpului profesoral;lipsa de comunicare intre scoala, familie si comunitate.Pina nu se vor gasi solutii macar la aceste probleme, orice discutii despre reforma invatamintului nu vor fi decit vorbe in vint.Iar pina atunci, D-l Goe se poate intoarce sanatos si bine dispus la scoala care intre timp… s-a reformat! Adica i s-au vopsit peretii si gardul. Si chiar daca, pe ici, pe colo, vedem si ceva mobilier nou, inauntru dam peste acelasi leopard batrin si jigarit, care nu mai reprezinta nici pe departe vreo amenintare pentru elevul care nu si-a invatat lectia. D-l Goe, de fapt, poate sa nici nu mai dea pe la scoala decit asa, ca sa-si mai umple timpul, cind se plictiseste, de vreme ce poate sa faca oricite absente, daca oricum le poate motiva. Cit despre nota, ehei, s-au dus timpurile cind trebuia sa fie plimbat cu trenul, sa fie stimulat intr-un fel, ca sa se apuce sa invete si sa nu mai ramina repetent. Acum Goe poate chiar sa-i dicteze profesorului nota care-i trebuie! Sa indrazneasca cineva sa-i dea vreo nota mai mica de 10, ca gaia l-a luat! Pai, nu stie respectivul ca tatal lui Goe este inspector? Sau ca e prieten cu primarul? Sau ca din banii lui a aparut un nou laborator de informatica? Sau ca directorul scolii este subordonat pe linie politica tatalui lui Goe? Cum de n-ai aflat pina acum, amaritule de profesor, ca scoala in care predai este sponsorizata de tetea si mamitica?Si atunci cum de indraznesti, neinsemnatule, sa-l nedreptatesti pe bietul copil? Ce ai tu cu ce va face el cind va fi mare? Tu, care abia daca ai ce imbraca si minca, pe cind el, ditamai feciorul de bani gata, risipeste intr-o zi cit salariul tau pe o luna! Tu, care abia iti mai tirasti neputintele materiale, in timp ce pe d-l Goe il aduce si-l ia de la scoala soferul si bodyguardul! Cum sa sufli macar inspre d-l Goe, daca el tot va trece clasa? Indrazneste numai sa-i dai nota pe care o merita, ca-ti pui in cap nu numai conducerea scolii, dar si Inspectoratul Scolar, si Primaria, si Prefectura! Totul se cutremura la cel mai mic deranj al acestui Goe contemporan, pe linga care Goe al lui Caragiale a fost un mic copil. Ce sa-ti fac, profesore, daca nu sti cum se ciupeste banul impex, astfel incit sa sune ca o manea pe stomacul plin? Ce sa invete de la tine d-l Goe? Ce pedagogie mai sta in picioare, ma strimbule, intr-o lume in care marfa ta e de batjocura, in timp ce a lu’ tetea si mamita se cauta si se cumpara in draci? Ce treaba ai tu cu d-l Goe, uritule?Semnatura: Constantin Smedescu