Revistele literare nu se vind si nu se citesc, nici macar de catre scriitori, fiindca au in ele texte ilizibile, neinteligibile, absconse, smecherite. Am luat ultimul numar ar distinsei reviste „Arges” (o spun fara ironie, este una dintre cele mai placute reviste de cultura de pe piata) si am dat de articolul (eseul, studiul, cronica) doamnei Magda Grigore intitulat „Caile diavolului rosu”. Iata cum scrie doamna Grigore: „Daca in ansablu centrul de greutate al diferitelor ideologii preseaza direct proportional pe comunitate, in plan simbolic, istoria se confunda cu individul.” /p>Ati inteles ceva ? Eu nu. Cu cine preseaza ideologiile „direct proportional” ? Mister. Si cum adica „istoria se confunda cu individul” ? Doamna e un fel de Rica Venturiano contemporan si scriitor la reviste culturale. Mai departe: „Cu el incepe si cu el (se) sfirseste, ca intr-un trimuf al detaliului, indiferent de consensul istoricilor. Prin urmare, diversitatea istoriei reale exprimata la nivelurile individuale este esentiala pentru capitalul de imagine al artistului din spatele operei si devine, in simultaneitate, miza cartii”Nu mai citez, de lene, de jena si, mai ales, fiindca eu cred ca s-a inteles ca nu se intelege nimic din asemenea texte. Partea proasta este ca in vreme ce in America, de exemplu, chiar si filosofii fac eforturi sa se exprime pe intelesul celorlalti intelectuali, la noi, mai ales in provincie (desi nici cu Capitala nu mi-e rusine) sint foarte multi eseisti de genul doamnei Grigore (de altfdel o poeta excelenta) care scriu de nici ei insisi nu se mai pricep. De aceea nu citesc mai multi revistele culturale. Din fericire, in „Arges” texte de acest gen sint putine.