Un psihanalist mai mult prin vocatie decit prin formatie, a carui identitate nu pot s-o fac publica dintr-un simplu motiv din modestie a semnat cu niste initiale isi rupe din pretiosul sau timp si-mi dedica un comentariu de vreo cinci rinduri in care ma acuza ca scriu urit despre Claudiu Dita pentru ca „mor de oftica” (citat din comentariu) pentru ca el, adica Dita, cistiga mai mult decit mine. Autorul comentariului ma considera un fel de vulpe invidioasa care, neputind ajunge la strugurii lui Penescu, il injura pe Dita! Dupa prima lectura, l-am trimis pe comentator in mama lui si i-am spus ce i-a spus Cocosila lui Tugulan in poiana lui Iocan. (Pentru cei care au uitat sau nu au stiut niciodata ce vorbe a rostit Cocosila, imi permit sa le reproduc aici: Maninci cacat!). La a doua lectura, l-am mai injurat si de stramosi dar am pus sub semnul intrebarii aplecarea comentatorului spre scatofagie. Ma, daca asta totusi nu maninca cacat? Daca are dreptate? Ia sa vedem, nu cumva Dita e floarea si mindria presei locale si tu adica eu invidios pe succesele lui jurnalistice si monetare, il ponegresti si il batjocoresti degeaba? Ia sa vedem…Primul pas, primul esecIncercarea mea de a ma psihanaliza s-a lovit de la inceput de un obstacol major: habar nu am cit cistiga Dita! Si atunci de unde sa stiu eu ca asta cistiga sau fura, cum spuneam intr-un text anterior, mai mult decit mine? Comentatorul a uitat sa precizeze acest element determinant si uite asa m-am vazut nevoit sa admit ca NU il invidiez pe Dita pentru asta. Si atunci pentru ce l-as invidia? Ca e mai frumos si mai destept decit mine? Ca a facut mai multa scoala si ca a citit mai multe carti decit mine? Ca are oi mai multe mindre si cornute si cai invatati si ciini mai barbati? Haida de, sa fim seriosi!Si pentru ca tot vrea comentatorul anonim sa vada in mine un invidios, uite, recunosc, daca as invidia pe cineva din redactia ziarului lui Penescu, l-as invidia mai degraba pe Emilian Zamfir, redactorul-sef. Claudiu Dita alearga si transpira pe teren in cautare de subiecte, e productiv, uneori chiar prea productiv, in sfirsit, face eforturi. Emil insa, nu! Nu, tata! El nu face nimic. Pardon, el coordoneaza. Sta la racoare si coordoneaza, ascultind cum se izbeste lumina in geam si asteptind sa pice subiectul cu femeia, ca sa poata el s-o puna pe prima pagina, in pielea goala. Cum nici mie nu-mi plac transpiratia si alergatura si prefer femeile goale, uite ca mai degraba l-as invidia pe Emil decit pe Claudiu.Si totusi…Marturisesc sa am incercat sa-l descopar pe ofticatul din mine. M-am psihanalizat pe toate partile, dar nu am reusit. Probabil pentru ca nu am vocatie, asa cum are comentatorul in cauza. Si, confruntat cu acest dureros esec, ma vad obligat sa-i transmit omului concluzia la care am ajuns: Maninci cacat!