Titlul e o gluma si in rog pe colegul meu Dintoi sa nu se supere, sa o ia ca atare. Totusi, nu prea am inteles de ce ma mustra intr-un editorial. E vreo problema ca fac un schimb epistolar cu Silviu Popescu ? Genul acesta de presa nu s-a mai folosit la Vilcea de multa vreme. De aceea nu pricep unde bate mustrarea. Sa fie vorba despre faptul ca nu i-am cerut probe in direct la emisiunea „Criterii politice” aceluiasi Silviu Popescu atunci cind a facut o anumita afirmatie ? Nu am cerut din doua motive, mai intii ca nu poti cere probe cuiva care e la telefon, una la mina, si apoi fiindca omul m-a trimis la situl ANAF, iar acolo chiar era vorba de niste datorii la stat destul de importante, verificasem cu vreo luna inainte. Oricum, nu acesta era subiectul discutiei de la TV, ba chiar nu am fost deloc bucuros ca s-a ajuns la aceasta discutie. Scandalurile dintre ziaristi nu imi plac si nu am de gind sa provoc pe nimeni.Citind de doua ori articolul, mi s-a parut ca altundeva e problema si anume ca am o relatie colegiala cu ziaristi care il critica pe Roibu si, in plus, am avut si eu unele articole foarte rezervate la adresa acestui personaj. Ar parea ca aici ma fac eu vinovat in ochii dlui Dintoi.Apreciez stilul decent, chiar prevenitor cu care acest tinar si talentat gazetar pune problema. Nu apreciez insa deloc mustrarea insidioasa care mi se face. Pentru mine, lucrurile sunt clare, dle Robert Dintoi, in ce priveste moralitatea si legalitatea managementului de la Oltchim si fac cu dvs. urmatorul pariu. Scrieti si motivati cu mina dumneavoastra, stimate coleg, faptul ca dl Roibu incaseaza miliarde pentru niste brevete de invetie. Faceti-ma sa il vad cu ochii mintii pe Roibu ocupindu-se cu cercetarea de laborator, stind aplecat deasupra eprubetelor de dimineata pina seara, ca doar asta este cercetarea in chimie, nu ? Daca veti compune un asemenea articol si il veti semna, atunci ma veti convinge ca sunteti fairplay, ca faceti o presa macar onorabila in conditiile dificile in care traieste mass-media.Pina cind veti realiza acel articol, va rog eu sa ma scutiti de eseuri fine in care este vorba despre unii care au, din senin, ceva cu Roibu. Iar titlul, inca o data, va rog sa il luati ca pe un pamflet. Mi-a venit in minte spontan si mi-a fost imposibil sa nu-l folosesc. Mi s-aparut ca e asa…de la mama lui.